O agresiune si un atac fara precedent  impotriva culturii nationale si a valorilor europene girate de dnii Nicolae MANOLESCU si  Alex STEFANESCU. Literatura  romana contemporana de la sacramental la excremental.

crestine.

         Cu toate acestea, Parchetul din Brasov a facut o mare greseala. A deschis dosar penal cui nu trebuia. Din pacate procurorii si politistii de la Parchetul din Brasov s-au  aplecat doar asupra  a ceea ce a scris Mihail GALATANU  si nu si asupra a ceea ce au scris despre opera lui Mihail Galatanu dnii  Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU.  Daca ar fi facut-o, ar fi observat ca era necesar ca sa se inceapa urmarirea penala nu impotriva lui Galatanu ci impotriva  instigatorilor  din umbra ai acestuia.  

          Mihail GALATANU, asa cum am mai spus, este iresponsabil. Faptul ca el este azi in libertate e doar pura intamplare. Sunt multi ca el. Pe frontispiciul celui mai mare spital de nebuni din lume, aflat la Lisabona („marele nostru balamuc" cum ii spun cu mandrie portughezii) scrie cu litere uriase: "NU TOTI CEI CARE SUNT INCHISI AICI  SUNT BOLNAVI SI NU TOTI CEI CARE SUNT AFARA IN LIBERTATE  SUNT SANATOSI".

         Ca membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, ca filolog si ca ziarist, accept faptul ca Galatanu este liber sa scrie proza lui scatologica numita „poezie". La fel nebunii la balamuc sunt liberi sa spuna tot ce le trece prin cap. Totusi, nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i premieze pe nebuni pentru spontaneitate ori sa le dea recompense banesti pentru imaginatia lor cu adevarat inepuizabila. Si asta inca pe banii mei de contribuabil la bugetul statului. Dl Galatanu a primit si una si alta. Adica si bani si premii. Mai mult, a fost acceptat  ca membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA. A primit patru Premii Nationale pentru Poezie, plus premiile LABIS, SORESCU, REBREANU si LUCEAFARUL. Este practic abonat la premii literare. Este prezent in peste zece antologii de poezie, in istoriile literaturii romane contemporane (si vom scrie in curand si ce reprezinta aceste istorii care numai istorii ale literaturii nu sunt!) si este considerat un fel de  clasic in viata al literaturii romane.

           Cu cat „operele" acestui autor sunt mai...nesanatoase (ca sa zic asa) din punct de vedere medical, cu atat premiile si aprecierile criticilor sunt mai substantiale si este imposibil ca acest lucru sa nu sara in ochi. Probabil ca in momentul cand in librarii se va pune la vanzare un nolum de „poezii" semnat GALATANU si  ale carui file vor fi unse cu excrementele autorului, intreaga critica romaneasca in frunte cu dnii Manolescu si Stefanescu va cade in extaz si dl Mihail GALATANU va fi ales membru al ACADEMIEI ROMANE. Personal nu am nimic impotriva acestui lucru. Dar trebuie amintit ceva.  

        Una dintre conditiile care trebuie indeplinite  pentru ca un poet sa primeasca un  Premiu national pentru poezie (si dl GALATANU a primit patru astfel de premii!) este aceea ca macar  cateva dintre poeziile lui sa atinga performante clasice, sa se preteze a intra in manualele scolare si  sa se preteze a fi puse pe muzica. Haideti sa luam la intamplare un text „poetic" de-al dlui Galatanu. De exemplu: „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."

      Dnii Manolescu si Alex Stefanescu sunt de parere ca versurile de acest gen sunt demne sa intre in manualele scolare. Dl Alex Stefanescu scrie:"Poetul Mihail Galatanu  poate fi considerat un Paganini al poeziei. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare"(Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941). Cu alte cuvinte,  „poezia"  dlui Galatanu indeplineste conditia de a primi un premiu national: poate intra in manualele scolare si, de ce nu, poate fi si cantata.

      Sa zicem ca dl Stefanescu are dreptate. Isi poate inchipui cineva textul „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..." copiat la tabla din manual, intr-o clasa a unei scoli, de catre un elev de 12 ani si analizat apoi sintactic, impartit in propozitii  sub indrumarea atenta a profesoarei? Isi poate cineva imagina un astfel de text recitat de un baietel de clasa a treia primara la serbarea de sfarsit de an scolar in fata parintilor adunati la festivitate si aplaudat cu duiosie de catre cei prezenti? Isi poate imagina cineva astfel de texte puse pe muzica? Faceti un efort, va rog!  Inchipuiti-va Corul Radioteleviziunii Romane interpretand de Ziua Nationala a Romaniei in forta, baritonal si in direct la Televiziunea Nationala, acompaniat de Orchestra Radioteleviziunii: „Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!".

          Sa nu credeti ca sunt tendentios si ca am ales acest text in mod  special. Repet: toata „poezia" dlui Galatanu este asa! Nu poti alege altceva din cartile domniei sale!

         Si totusi, Mihail Galatanu ajunge prin 2000 bursier al Guvernului Francez si (atentie, va rog!) al Comunitatii Europene. Este trimis la studii la Paris unde ii are ca profesori  pe Alain Dauvergne, consilier al prim-ministrului francez Alian Juppe si pe MICHEL WIEWIORK, un reputat sociolog european, Arlette Marchal, Cristopher Rocquefeuille(editorialisti la LE FIGARO) si multe alte personalitati.

         Intrebari: cine l-a recomandat pe dl Mihail GALATANU pentru bursa cu pricina, pentru care merite si cat a costat statul roman trimiterea dlui GALATANU  in Franta ca...bursier al guvernului francez?

         O intrebare insa atrage dupa sine alte intrebari. Calitatea de membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA presupune nu doar o examinare atenta a candidatului la aceasta demnitate ci si unele avantaje absolut apreciabile, intre care concedii gratuite la casele UNIUNII SCRIITORILOR din tara, pensie de scriitor, gratuitati de tot felul etc. Cine l-a recomandat pe GALATANU pentru a fi admis in USR si pe ce baze? Toate aceste intrebari sugereaza nereguli grave pe linie de cultura si emana o  puternica duhoare de coruptie.

             Din nou despre falsificarea actului de critica literara

             In sfarsit, cum este receptata de critica romaneasca aceasta  „poezie"  a lui Galatanu?   Exista vreun critic literar care sa aiba curajul sa se aplece asupra scrierilor lui Galatanu ? Exista. Iata ce spune despre „poetul"  Mihail GALATANU actuala critica romaneasca: „Poetul Mihai GALATANU impresioneaza printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contributie cu maximum de profit cateva zone ale liricii. Galatanu poseda un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii in similitudine cu mirabilele inzestrari precoce ale muzicienilor. De la Nicolae Labis nu am mai asistat la o asemenea tasnire de talent. Lirica lui Mihail Galtanu este ca un jet de plasma, strabate tot, dizolva convenientele." (Gheorghe Grigurcu-Un gheizer liric, revista ROMANIA LITERARA din 29 decembrie 1988)

        Sa retinem ca revista ROMANIA LITERARA este condusa de dl NICOLAE MANOLESCU si nimic nu misca acolo fara aprobarea domniei sale. Sa citim si alta apreciere a aceluiasi critic despre opera dlui GALATANU: "Acestui Mihail Galatanu care a „dezvirginat" limba romana se cuvine sa-i recunoastem doua calitati: o expresivitate pe care nu am mai intalnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza si o vitalitate menita a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv. Salutam robustul si minunatul lui talent" (Gheorghe Grigurcu, prefata la volumul  ROMANIA CU PROSTII  a lui Mihail GALATANU, Editura  VINEA  2002)

       Sa citam cateva aprecieri privitoare la „opera" dnlui GALATANU ale unor doamne care conduc sectiile CULTURA la doua cotiane foarte mari caroranu le dau numele  (din respect pentru unii scriitori colegi cu doamnele in cauza):"Mihail Galatanu este un Ariel minunat al unei lumi care se invecheste. Poezia lui este de o tehnica impecabila"(Iolanda Malamen) si „Mihail Galatanu este un poet valoros si extraordinar a carui lectura m-a fericit de departe" (Eugenia Taralunga).

       Dar sa ascultam parerea „greilor" criticii literare romanesti: "Poetul poate fi considerat un Paganini al poeziei tinand sub barbie in loc de o vioara  Stradivarius un dictionar. El si-a asigurat un loc in istoria literaturii romane. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare" (Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941)

         Este vizibil ca toti oamenii astia mint. Asistam aici nu doar la o prostire in fata a publicului ci si  la falsificarea flagranta a actului de critica literara atat in sens augmentativ, adica prin exagerarea la maxim a calitatilor literare ale tintei obiect (aici Galatanu) cat si stilistic, prin inventarea unui limbaj  fals tehnicist cu pretentii de material stiintific dar care raportat la opera poetica analizata nu se justifica in nici un fel. El are un efect distructiv asupra cititorului tanar care se simte atras de chemarea poetica. Si sunt sute, daca nu mii de astfel de tineri! Un astfel de tanar citind aceste randuri va lua in serios toate aceste aprecieri semnate de „specialisti si critici cu greutate" si in cautare de modele se va duce sa-l  citeasca pe GALATANU despre care toata lumea zice ca este un geniu. Din acest moment tanarul este pierdut. El este distrus ca poet. Sufletul lui va fi iremediabil otravit si intoxicat. In cel mai bun caz va iesi din el un mazgalitor de caiete pe jumatate nebun care va incepe sa astearna pe hartie  texte delirante si scatologice. Dar tocmai acesta este si scopul  celor care vor sa tina lumea sub control.

      Un nimic in atentia Europei

      Ceea ce este extraordinar de interesant e ca lui Mihail Galatanu i se iau regulat interviuri  pentru diferite reviste ale Uniunii Europene, dovada ca actiunea de mistificare a valorilor literare si mai ales de rasturnare a acestora este coordonata la nivel european.

      Printre cei care-l intervieveaza asiduu pe „maestrul Galatanu" sunt  Angela Furtuna si un oarecare (sau o oarecare)  Nicole Pottier de la revistele  Agonia France si Francopolis   care se lupta sa  traduca in franceza nu din poeziile lui Eminescu sau  Arghezi ci din „poeziile reprezentative" ale lui Galatanu. Interviurile suna cam asa :

      Nicole Potier: "- Cher Mihail Galatanu, vous avez été absorbé dans la splendeur d'une trajectoire d'un grand poète visionnaire. Peut-être n'est-ce pas fortuit que vous soyez justement né le jour où Nichita Stănescu nous a quitté pour toujours. Alex Ștefănescu vous considérer comme un véritable Paganini de la poésie, « tenant dans sa barbe en fait de Stradivarius, un dictionnaire »... Êtes-vous un poète prédestiné Cher Galatanu?". Adica:"Scumpe  Mihail Galatanu, ati fost aspirat  cu totul in splendoarea unei traiectorii de poet cu adevarat vizionar. Poate nu intamplator v-ati nascut in ziua in care Nichita Stanescu ne-a parasit pentru totdeauna. Alex Stefanescu va considera un adevarat Paganuni al poeziei care tine sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. Oare sunteti cu adevarat un poet predestinat, scumpe domnule Galatanu?"

           La aceasta intrebare raspunde cel interpelat:

           „Mihail Galatanu: -Eu m-am nascut in 1983 ca poet in spatiul public. Neindoielnic, poetii sunt fiinte predestinate si angajate pana la cea din urma fibra a fiintei lor...Pentru mine Divinitatea este in sufletul  meu, este in mine...Eu cred ca Divinitatea sustine lumea"(Nicole Pottier, pour Agonia France en parteneriat avec Francopolis)

           Din nou avem de-a face cu doi actori care joaca ambii comedia. Nici francezul Pottier nu crede ca Galatanu este un poet predestinat si nici Galatanu nu spune adevarul atunci cand spune ca el crede in Dumnezeu. In cel mai bun caz dumnezeul in care el crede se numeste Barabas. Asa a scris si asa a declarat in cartile lui in care l-a batjocorit inclusiv pe Isus. Daca nu este asa, atunci „opera"lui nu este sincera si este falsa. Dar el in interviurile lui spune ca a scris cu convingere tot ce a scris si ca toate scrierile lui sunt sincere. Oricum ai judeca lucrurile din acest punct de vedere, Galatanu minte. Galatanu este un nimic care nu merita nici pe departe atentia vreunei reviste literare si totusi este in atentia Europei. Dar o UNIUNE EUROPEANA care incurajeaza batjocorirea valorilor nationale ale unei tari care se afla in componenta ei  nu poate avea respect nici pentru propriile valori si nu se poate numi nici democrata si nici civilizata

       Poezia cu iz penal a dlui Galatanu si vajnicii ei aparatori

      Sa facem acum loc sa intre in scena marele preot wodoo care a creat prin vrajile lui si prin magia lui neagra pe toti acesti zombi care se misca noaptea prin paginile literaturii romane si se recomanda poeti romani contemporani. Este vorba de criticul proletcultist Nicolae MANOLESCU, culturnic ceausist, actual ambasador al Romaneiei la UNESCO, presedinte al USR si sef de catedra la Universitatea Bucuresti. Plus alte cinci sau sase functii mai mult sau mai putin bugetare.Suspectat de apartenenta la Securitate.

        Toata aceasta lume numita poezia romana contemporana se va prabusi cu vuiet odata cu moartea  dlui MANOLESCU si nu se stie daca din  sfaramaturile ei se vor ridica in picioare mai mult de trei sau patru nume. Si acelea nesemnificative. Acest om  si Alex Stefanescu au impins poezia romana in prapastie. Au creat o lume absolut falsa cu false valori, au inventat un limbaj sibilinic si intunericit, pretins stiintific si au lansat teoria subversiva cum ca poezia este o arta pe care nu o poate intelege oricine. Dar cine o poate intelege? Poezia o pot intelege, evident, doar ei, adica dl Manolescu si dl Stefanescu!  Si era cu atat mai valoroasa cu cat nimeni nu intelegea nimic din ea! Acest lucru a permis unui grup foarte restrans de insi, in frunte cu dl Manolescu, sa preia initiativa in intreaga lume literara romaneasca si sa-si impuna punctele de vedere proprii (si oamenii lui, bineinteles) in toate posturile cheie ale tuturor institutiilor culturale legate de literatura din Romania.Scriitori uriasi prin valoarea lor artistica si a talentului lor au fost indepartati sau impinsi in planul doi al literaturii, in timp ce au fost scosi in fata scriitori stersi si nesemnificativi, cel mai bun exemplu fiind Nichita Stanescu scos in fata ca un adevarat geniu national si „confectionat" practic din nimic  de catre dl MANOLESCU la ordinul Securitatii.

        Ca si alte zeci de  „poeti" fabricati la saiba si care nu au nimic de spus in cartile lor, dl Mihail Galatanu este odrasla de suflet a dlui Nicolae Manolescu. De aceea in 2001, cand lui Galatanu i s-a intocmit dosar penal de catre Parchetul din Brasov pentru ofensa adusa insemnelor tarii, lezarea sentimentului national  si imoralitate (scriere si raspandire ilegala de pornografie, delict amendat de legile UE), dl MANOLESCU a sarit ca ars si a scris in ROMANIA LITERARA:

           „In ROMANIA LIBERA din 28 august 2000 se face public un document uluitor, o scrisoare a IPJ Brasov catre Uniunea Scriitorilor din Romania prin care sunt solicitate unele informatii in interesul rezolvarii unei cauze penale aflata in lucru la IPJ Brasov. Este vorba despre un apel al unor romani din tara dar si din strainatate (SUA, Anglia, Canada) in care este reclamata o campanie de denigrare a valorilor culturale si nationale prin promovarea subculturii si a creatiei obscene decadente si se cere masuri contra vinovatilor, adica impotriva lui Mihail Galatanu pentru volumul  O NOAPTE CU PATRIA....Dar dnii Galatanu si Ianus n-au devalizat nici o banca, n-au calcat pe nimeni cu masina, n-au violat nici o octogenara! Cand am reclamat intr-un editorial educatia nationalist-sovina a tinerilor din scolile SRI, primul adjunct al institutiei m-a asigurat ca greseam. Dar eu raman la convingerea ca scolile militare si de SRI se fac raspunzatoare de tot acel spirit cultural antioccidental care sufla ca un taifun mititel. Acolo duhul national-comunismului este treaz. Convingerea ca libertatile pe care si le poate lua un poet sunt in stare sa distruga valorile morale ale neamului vin din rezervele amestecate ale imbecilitatii comuniste si hitleriste" (Nicolae MANOLESCU, postfata la volumul O NOAPTE CU PATRIA al lui Mihail Galatanu).

         Este limpede asadar cine aste sprijinitorul din umbra al lui Galatanu si autorul moral (mai bine zis imoral) al vespasienelor galateniste numite „poezii". Daca este asa de sigur ca nationalismul trebuie aruncat la gunoi de ce nu se duce oare dl MANOLESCU sa recite in fata militarilor romani din Afganistan si Irak poemele dlui GALATANU? De ce nu se duce sa smulga Tricolorul (pe care-l batjocoreste protejatul sau Galatanu) de pe trupurile militarilor morti in Irak sau Afganistan si care vin in tara infasurate in acel drapel?

        Sigur ca la vremea respectiva printre legumele care conduceau ministerele Apararii, al Internelor precum si SRI-ul din Romania nu s-a gasit nimeni sa dea o pereche de palme batranului critic proletcultist si sa-l duca pe banca acuzarii alaturi de pupilul lui. Acel proces trebuia sa continue si oprirea lui si inchiderea dosarului penal al lui Galatanu au facut poate un mare rau literaturii romane moderne si poate chiar si tarii. Probabil ca dincolo de izul penal al poeziei lui Galatanu SRI-ul ar fi descoperit multe dedesubturi care l-ar fi interesat. Ca si dl Alex Stefanescu, dl Nicolae Manolescu nu a scris si nu a publicat nicaieri in toata viata domniei sale nici macar un singur vers sau o amarata de schita literara. Respectivii domni au venit pe lume... direct critici literari.

          Personal consider un lucru extrem de imoral sa te apuci sa dai lectii intr-un domeniu la care nu ai contribuit cu nimic. Totusi, batranul critic proletcultist Nicolae Manolescu are dreptate. In Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, exista deja un spirit antioccidental care acum este un taifun mititel dar care in curand va ajunge un taifun care-i va matura pe multi de pe fata pamantului daca Uniunea Europena va continua politica ei sistematic antinationalista si agresiva la adresa mandriei nationale a unora dintre cetatenii ei. Si nu este vorba doar despre recenta revolutie din Ungaria innabusita cu greu de fortele de ordine (si fara prea mare tragere de inima) in care oamenii satui de o propaganda mincinoasa au dat foc drapelelor europene si au ocupat televiziunea de stat. Sa nu uite Uniunea Europeana ca militarii romani care mor in Irak si in Afganistan mor in numele apararii Romaniei si vin acasa infasurati in drapelul tricolor romanesc. Daca va distruge aceste doua notiuni, Uniunea Europeana va distruge una dintre caramizile de la baza temeliei ei.

          Spre nefericirea dlui Nicolae MANOLESCU si a lui Alex STEFANESCU, trebuie sa spun ca  autorul acestor randuri este dublu licentiat in stiinte filologice si are studii de doctorat in literatura. Eu sunt unul dintre cei carora dl Manolescu nu le poate da lectii in sfera literaturii. Iata ce spun eu tinerei generatii! Aruncati la gunoi toate cartile de poezie pe care nu intelegeti sau care nu va trezesc nici un fel de sentiment inaltator. Cautati pe marii poeti din trecut! Bateti la portile bibliotecilor si cititi operelor clasicilor  si nu bateti  la usile UNIUNII SCRIITORILOR, pentru ca nu este nimic in acea uniune care sa va faca sa deveniti poeti.Este un loc in care se dau premii mincinoase unor  scriitori mincinosi. Acolo se medaliaza gunoiul si se nemureste nimicul.  Daca vreti sa ajungeti cu adevarat poeti urmati sfaturile lui Rilke si fugiti de critici cat puteti.

              Nu va asteptati la premii literare! Ele sunt arvunite deja pe zece ani de aici inainte la tarabele politicii europene, atat in Romania cat si dincolo de granite! Inclusiv Premiul Nobel!  In Romania  listele cu cei care urmeaza sa fie premiati se fac in alta parte decat pe mesele juriului! Sa nu uitati niciodata, nici o secunda ca traiti in tara  in care nici Eminescu , nici Creabga si nici Caragiale sau Slavici nu au primit cat au fost in viata nici un fel de premiu literar! Nici un juriu nu i-a remarcat! Si au fost regii literaturii romane! Premiile nu sunt pentru regii literaturii ci pentru aurolacii literaturii romane! Pentru copii strazii si ai subsolului literaturii romane. Premiile sunt pentru Zilele Festivalului Literaturii de la Mamaia, zece mii de euro, de zece ori zece mii de euro si inca pe atat si Dumnezeu mai stie cat,  indesate in buzunarele unor scriitori latino-americani de catre dl Nicolae Manolescu in timp ce scriitorii romani asteapta randul la ingropare gratuita pe banii statului!.      

          Mergi la biblioteca si citeste-l pe Byron, tinere care vrei sa ajungi un poet cunoscut. El te va trimite la prietenul lui cel mai bun, la Dante. De acolo vei fi indrumat la alti si la alti poeti. Nici o bursa nu te va face poet, dar ei toti te vor face!.

            In ceea ce-l priveste pe batranul domn Manolescu, daca el nu va da seama pe lumea aceasta de ceea ce a facut cu actuala literatura romana, pe lumea cealalta va da in mod sigur! Asa cum a procedat in trecut  eliminand selectiv din istoriile literaturii romane sute de scriitori merituosi, ajutat de Alex Stefanescu tot asa procedeaza si azi. Intr-o zi, candva, in viitor, o mana ii va taia  si pe ei de pe lista scriitorilor romani.  Pentru ca asa cum zice BIBLIA, nimeni nu poate lua foc in san fara sa i se aprinda hainele (Proverbele lui Solomon, 6/27)

                                                                 Emil  TERMURE