O agresiune si un atac 
fara precedent impotriva culturii nationale si a valorilor europene girate de dnii Nicolae MANOLESCU si Alex STEFANESCU. Literatura romana contemporana de la sacramental la excremental.
„Caca-m-as pe mine pe strada, ce tate ai, fa Patrie,/O noapte cu tine, Patrie, si apoi sa mor!/Intre tatele tale, fa Patrie, fa Fefeleago, vreau sa ejaculez/Gafaie si tu un pic, fa Patrie, ca sa ma exciti,/Da-ti si tu Tricoloru jos de pe tine/Sa-ti ginim bulanele goale/Ha?
Asa e mai bine?/Sau vrei sa ti-o bag mai adanc?/O, Patrie, ce unsa intra in tine!/Ah, Patrie!, ah!...Aaah!...Aaaaaah!...Iuuuuh!/ Mai da un pic din ***, fa Patrie! Vreau sa simt gaoaza ta dulce!/Fa Patrie, mai ridica un pic fusta/Ah ce *** ai/ Fa Patrie, ai un *** ca un magnet! /Ce dinti ai cu care mi-ai musca si coaiele, fa Patrie, cand esti in calduri! Esti curva, ai pizdulice la spate, mai spre fund, ca tataroaicele!"(Mihail Galatanu-O noapte cu tine si apoi sa mor)
„Ce bani buni ai facut tu, fa Patrie,/Cu turcaleti, cu arabi, cu libaneji si curji, /in boschete sau direct din picioare/Toti stiu ca esti meseriasa cand dai din bucile tale, fa Patrie,/Ale tale sunt paraiasele de sperma care-ti curg printre sani,/ Ale tale izvoarele de fecale!/Ce frumoasa esti tu, fa Patrie si cum ne lasi sa ti-o bagam toti intre picioare,/Stai si tu la noi macar o data, fa Patrie, sa ne dam si noi drumul in tine!/Ce sfinctere si ce rozeta ai, fa Patrie,/Nimeni nu da asa de bine din *** ca tine?..."(Mihail Galatanu-O noapte cu Patria)
„La urina lor fierbinte sedzum si plansem/La pulpa lor plina de par si la sudoarea lor cu gust de maces/Visez urina lor fierbinte/Io sunt pastorul intristat care priveste la tatele lor de artemis/Simt himenul lor vibrand"(Mihail Galatanu-La urina lor fierbinte sedzum si plansem)
Ne pare rau pentru persoanele sensibile, dar citatele pe care le-am redat mai sus sunt fragmente din diferite „poezii" adunate in volume semnate de scriitorul Mihail GALATANU, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Ele circula liber pe piata cartii din Romania, se pot gasi la vanzare in toate librariile din Romania si, bineinteles, in toate bibliotecile importante din Romania.
Ar fi o gresala regretabila sa consideram astfelde texte literatura pornografica, pentru ca ele nu sunt asa ceva! Ar fi o gresala sa condamnam pe Mihail GALATANU pentru aceste texte, pentru ca autorul este iresponsabil. Cand dai publicitatii asa ceva, te descalifici ca scriitor. Inseamna, in mod indubitabil, ca ti-ai pierdut simtul autocenzurei si in termeni medicali psihiatrici acest lucru se numeste dementa.
Desi nu o sa va vina sa credeti, aceste „poezii" au fost traduse chiar in cateva limbi straine si reprezinta in fata strainilor ...cultura romana.
„Cartile" din care am extras citatele de mai sus au diferite titluri: POETUS CAPTIVUS, O NOAPTE CU PATRIA, MEMORIALUL PLACERII, ROMANIA CU PROSTII etc. Ele reprezinta noul curent cultural in poezia romana incurajat de Uniunea Europeana prin dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU care il considera pe autorul lor „un poet de un talent iesit din comun" care poate fi luat exemplu de tinerele generatii, un fel de Eminescu sau Arghezi. Pentru versuri de acest gen „poetul" Mihail GALATANU a primit patru premii nationale de poezie, a primit premiile LUCEAFARUL, SORESCU, REBREANU, LABIS, a fost ales membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA, a fost trimis la studii in strainatate ca bursier in Franta si a fost inclus in toate antologiile de poezie din ultimii ani, iar in recenta ISTORIE A LITERATURII ROMANE a lui Alex STEFANESCU i s-a dedicat un capitol intreg plus un portret gigantic care arata ca pentru Alex Stefanescu acest Mihail Galatanu, fost lacatus mecanic de profesie, este mai important decat Eminescu.
Un complot al Ocultei Mondiale impotriva culturii romane
Poate ca vor exista cititori care vor crede ca am ales special aceste texte pentru a lovi in „imaginea" dlui Galatanu. Ii asigur ca nu am avut nici o clipa aceasta intentie, dar dupa cum se poate citi din titlul articolului meu (Tribunalul Literaturii Romane), aici este vorba de un tribunal literar care judeca impostorii literaturii, iar ratiunea pentru care acele texte au fost citate (sau vor fi redate pe parcursul articolului meu ceva mai incolo) este aceea ca ele constituie probe materiale si dovezi indubitabile nu doar ale unui atac fara precedent la poezia romana, dar chiar ale unui complot foarte bine organizat impotriva culturii romane si a valorilor europene.
Sigur ca un cutit de bucatarie sau un topor nu au ce cauta intr-o sedinta de judecata si cu atat mai putin judecatorii nu au vreun motiv sa se hollbeze la asa ceva in sala tribunalului. Dar cand acele instrumente sunt manjite de sange si constituie corpuri delicte si instrumentele cu care s-au savarsit omoruri, atunci nu numai ca prezenta unor astfel de instrumente in sala tribunalului este necesara, dar judecatorii sunt obligati sa le studieze cu atentie si chiar sa le foloseasca in probatoriul lor. Textele dnului Galatanu pe care eu le citez aici le citez in calitate de corpuri delicte ale unei crime fara precedent in intreaga istorie a literaturii romane si a culturii nationale.
Am atras de multe ori atentia ca intreaga cultura romana in general si literatura in special sunt supuse unor declasari sistematice care urmaresc prin metode extrem de abile desfiintarea si compromiterea ideii de poezie. Actuala Oculta Mondiala care crede ca poate conduce lumea (dar se insala) stie foarte bine ca toate revolutiile au avut ca punct de plecare poezia revolutionara. Puskin, Byron, Cheny, Hugo, Heine, Lenau, au reusit prin poemele lor vibrante sa induca in sufletele popoarelor lor sentimentul revoltei si sa le ridice la lupta de eliberare sociala sau nationala. Oculta Mondiala a hotarat evitarea aparitiei unor astfel de oameni si spalarea creierelor tinerelor generatii inlocuind in sufletele acestora tot ceea ce este sublim, frumos si curat cu erezii, cu false doctrine estetice si filosofice si cu ateismul profund.
Indepartarea tinerelor generatii de adevarata literatura si de adevarata poezie a fost o actiune gigantica despre care voi mai scrie pe viitor si in care stapanii din umbra ai lumii au mobilizat esteti, falsi artisti si o armata de critici literari a caror misiune este sa indeparteze din circuitul scolar si mediac valorile adevarate si sa le inlocuiasca in constientul multimilor cu false valori. Astfel de actiuni sunt pacate mult mai grave decat crimele si pentru astfel de crime dnii Nicolae MANOLESCU, Alex STEFANESCU si altii ca ei vor arde in iad.
In realitate este vorba de un complot odios prin care o personalitate, confectionata si ea la randul ei din materiale false, folosindu-se de notorietatea ei si de puternicele mijloace mass-media de care dispune astazi societatea moderna (ziare, televiziuni, internet) indica tinerelor generatii, publicului sau amatorilor de literatura false idealuri estetice si modele toxice. De pe vremea lui Mesmer se stie ca nu doar fiinta umana ci si colectivitatea pot fi supuse inductiei hipnotice si pot fi convinse prin anumite mijloace sa execute cele mai aberante comenzi sau sa admire cele mai dezagreabile tinte care i se indica. Hipnotizata, o femeie se poate indragosti lulea de un semafor daca i se va spune ca el este cel mai frumos barbat de pe pamant. S-a demonstrat asta in mod stiintific. Nimeni nu poate spune de ce fiintele umane se comporta astfel, dar se pare ca actualii stapani din umbra ai lumii au intuit ca se pot folosi de aceasta slabiciune umana pentru a-si atinge scopurile. In scopul indepartarii tinerelor generatii de adevarata poezie si de adevaratele valori culturale sunt folositi, printre altele, criticii literari. Este in fond un complot al ocultei mondiale avand ca scop dezorientarea totala a tinerelor generatii.
La acest complot sunt cooptati infractori extrem de versati si de periculosi. Infractorul principal in cazul de care eu vorbesc aici nu este insa autorul textelor de mai sus, care se numeste Mihail GALATANU. Infractorii adevarati stau ascunsi inapoia acestui ins despre care eu imi exercit dreptul meu constitutional de a opina ca este un iresponsabil si un jalnic psihopat obsedat sexual. El constituie doar unealta de care adevaratii infractori se folosesc. Adevaratii infractori in cazul Mihail GALATANU sunt NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU, personalitati de seama ale culturii noastre contemporane (cel putin oficial) si slujbasi ocupand functii grele in aparatul de stat al Guvernului Romaniei.
Un ambasador al Romaniei care incurajeaza pe ponegritorii Romaniei
Cel dintai, dl NICOLAE MANOLESCU este ambasador al Romaniei la UNESCO si este platit cu bani grei de acea Patrie despre care Mihai Galatanu scrie ca este o prostituta decazuta care il musca pe autor „de coaie". Aceasta Patrie (Romania), ii plateste lunar cu mii de euro de la bugetul ei pe dl NICOLAE MANOLESCU (ca ambasador, ca sef de catedra la Universitatea de stat din Bucuresti si ca presedinte al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA) si pe dl ALEX STEFANESCU ca redactor-sef al revistei Romania Literara a USR (finantata de la buget) si ca slujbas al USR (institutie bugetara). Despre aceasta Patrie (Romania) dl Mihai GALATANU (poet apreciat de catre dnii NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU drept „un talent artistic iesit din comun si un poet de-a dreptul genial care a dat literaturii romane o opera durabila") mai scrie in cartile lui care se pot gasi si cumpara in librariile din Romania:
„Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!" (Mihail Galatanu - Am coaiele doldora de samanta) sau:
„Nici o alta Patrie nu e ca tine/Nici o alta Patrie nu are curisorul tau zemos/ Nici bucile tale asa rotunde ca tine/Cum coiesti tu coitul, fa Patrie,/Dar ai imbatranit/Nu se mai uita nimeni la tine,/Se vede sancrul printre sifilisurile tale/Lasa-ne sa te scuipam,/Doar-doar ne-o trece greata de tine, Patrie" !" (Mihail Galatanu - Nici o patrie)
Citatele de mai sus sunt extrase din volumele de „poezie" O NOAPTE CU PATRIA, aparut la Editura VINEA in anul 2001 si ROMANIA CU PROSTII, aparut la Editura CARTEA ROMANEASCA in 2002, la fel ca si volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, aparut tot la Editura CARTEA ROMANEASCA in 1996. Amintim in treacat ca pana a fi falimentata in mod intentionat in 2005, Editura Cartea Romaneasca a fost institutie bugetara, deci dl Mihail Galatanu nu a platit un leu pentru cartile aparute aici. Dimpotriva, a primit bani pentru literatura excrementala pe care o scrie si care a vazut aici lumina tiparului.
Din lacatus mecanic redactor-sef la Evenimentul Zilei
Sa nu credeti cumva ca toate citatele din „opera maestrului Galatanu", cum mai este numit in presa la modul foarte serios autorul, au fost alese de mine intentionat. Nu! Aproape toate cartile dlui Galatanu sunt scrise asa. Aceste carti sunt de la un capat la altul niste invective atat de toxice si niste vulgaritati atat de murdare incat cuvintele balegar sau gunoi s-ar simti jignite daca ar fi alaturate acestor texte in scop comparativ. Si pe buna dreptate, fiindca balegarul si gunoiul sunt elemente fertilizatoare, stimuleaza cresterea culturilor in timp ce textele dlui GALATANU sunt pur si simplu toxice. Ucid arta literara, dar tocmai din aceasta cauza sunt, in mod paradoxal, valoroase. Sunt otravuri si nicaieri otravurile nu sunt ieftine, mai ales cele letale.
Cartile dlui Galatanu constituie probe indubitabile ale unui complot impotriva culturii romane si tocmai din aceasta cauza sunt extrem de valoroase. Fara a-l inculpa in vreun fel pe autorul lor (pe care-l consider totalmente iresponsabil), ele trebuie studiate cu foarte multa atentie, pentru ca numai asa vom ajunge la adevaratii atentatori care urmaresc distrugerea culturii romane si a constiintei artistice a tinerei generatii. In unele din aceste carti natiunea romana si ideea de patrie sunt terfelite lejer (volumele O NOAPTE CU PATRIA sau ROMANIA CU PROSTII ori EVANGHELIA DUPA BARABAS). In celelalte ratiunea dispare aproape complet sub vocabularul suburban. Dar dl Mihail GALATANU nu scrie doar despre patrie. Dansul „scrie" si despre iubire ca sentiment uman si despre femeie ca obiect al adoratiei lui (este drept, o adoratie ceva mai speciala):
„Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."(Mihail Galatanu-Te-as tunde incet cu un foarfece)
„Caca-m-as pe mine, ce tate are gagica asta/Care se tremura mahmure/Caca-m-as pe mine ce misto e pasarica ei/ Si pasarica si fofloancele lor si fofoloanca pizdulicii lor!" (Mihail Galatanu-Ma ia pe dinainte gura lor)
„Imi scriu numele pe toate femeile care trec pe strada/Pizdele mamelor lor de iele, caca-m-as in lift, ce misto sunt toate/si eu le-as bea din anus/Sa n-arunce cineva cu bombe artizanale/In anusul lor fasnet/sa nu cada grenade in incinta gaoazei ei dulci si sa faca 13-15 intre flocii ei" (Mihail Galatanu -O, cand trece ea pe strada)
„Noi fericiti iti lingem vaile noadei, saua curului/Ca avem mai multe limbi/Care te asalteaza/Iti penetram vaginul, iti bagam capul in uter/Si strigam sa auzim ecoul" /"(Mihail Galatanu -Nenea Incendiul)
„Chicotim. Ridicam fusta tuturor gagicilor care trec./Textul pulseaza fierbine bine incaput in chilotel/Acolo intre picioarele lor/Ce pronuntie labiala are abdomenul lor...hic!...hic!...hic!...bag-o mai adanc!...bag-o mai tare!...mai repede!..." (Mihail Galatanu -Femme menage)
Dl Mihail Galatanu abordeaza in cartile lui si teme mult mai profunde decat iubirea sau frumusetea feminina. Da o atentie deosebita spiritualitatii si se declara un adept al Divinitatii, un om care se inchina Creatorului. Dar carui Creator se inchina dl Mihail Galatanu? Carei Divinitati? Lui Dumnezeu? Lui Isus Cristos? Nu! Dl GALATANU se inchina lui Barabas, talharul din Noul Testament:
„Barabas este Mantuitorul nostru rastignit pe cruce. Noi lui Barabas ne inchinam! O, Barabas, da-ne noua sa bem din sangele Tau care s-a varsat pentru iertarea pacatelor noastre. Noi in Tine credem si am citit pe de rost Evanghelia dupa Barabas. Noi suntem dupa chipul si asemanarea lui Barabas, pe El L-am iubit si minunile pe care le facea cand se-mbata."
(MIHAIL GALATANU, volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, Editura Cartea Romaneasca 1996)
Este timpul sa inchei aici publicitatea nemeritata pe care i-am facut-o „operei" dlui MIHAIL GALATANU si inainte de a merge mai departe sa spun ceva despre autorul acesteia, cu toate ca prea multe nu se prea pot scrie despre el.
Mihai Galatanu s-a nascut la Galati in 1963. Dat afara din vreo doua licee militare (Liceul Militar Stefan cel Mare din Campulung Moldovenesc si Liceul Militar Tudor Vladimirescu din Craiova), reuseste sa isi ia diploma de bacalureat la un liceu civil, Mihail Kogalniceanu din Galati in anul 1981 si lucreaza timp de vreo patru ani ca lacatus mecanic la Fabrica de unelte pescaresti din Galati. Urmeaza tot la Galati cursurile Facultatii de Fizica-Mecanica pe care o absolva tarziu, devenind specialist in "bazele cercetarii experimentale" (specialitate despre care nu am reusit sa aflu nimic). Pe timpul cat lucra ca lacatus mecanic are o iluminatie cum ca ar fi poet si incepe sa trimita „poezii" la diferite reviste. In acest fel este „descoperit" de fostul culturnic ceausist Alex Stefanescu.
Dupa 1989, in mod absolut curios, fostul lacatus mecanic Mihail Galatanu ocupa numai functii de redactor-sef de ziar (se pare ca altceva decat redactor-sef si director de ziar nu poate fi) pe la publicatiile FLAGRANT, EXPRESS, FLACARA, CAPITAL, EVENIMENTUL ZILEI, ZIUA etc. pe care le va parasi pe rand fara a se putea stabili la vreuna din acestea.
Sa intram in miezul problemei .
Incepand cu anul 1997, dl Galatanu publica regulat in fiecare an cate un volum, fie de „poezie", fie de proza. Ce fel de „literatura" si ce fel de „poezie" scrie dl GALATANU am vazut mai sus. Problema nu este insa cu aceasta literatura a domniei sale. Dupa cum se stie, literatura este o marfa. Fiecare este liber sa fabrice orice fel de literatura doreste si chiar s-o puna in vanzare. Intr- lume libera oricine are dreptul la libera expresie (mai ales in arta) si poate sa creada in orice (inclusiv in Satan!) cu conditia ca aceasta libertate a lui sa nu incalce libertatea altcuiva (inclusiv cea de credinta) sau convingerile altcuiva. Cartile dlui Galatanu nu respecta aceste din urma criterii si ele incalca grav libertatea altora, atat cea patriotica (si care consta in aceea de a-ti iubi tara), precum si libertatea religioasa prin ofensarea convingerilor religioase ale altora. Despre instigarea la imoralitate nu mai amintesc nimic. Daca dl Galatanu este barabist, sadochist sau satanist este treaba lui. Are dreptul sa fie, dar nu are dreptul sa faca prozelitism satanist pe banii statului roman si ai mei, care sunt contribuabil. Iar dl GALATANU tocmai asta face.
Si aici intram, in sfarsit in miezul problemei.
In anul 2001 Parchetul din Brasov, la sesizarea IPJ Brasov si a mai multor cetateni romani din tara si din strainatate (in special din America) a deschis dosar de urmarire penala lui Mihail Galatanu pentru ofensa adusa sentimentului patriotic national si moraleicrestine.
Cu toate acestea, Parchetul din Brasov a facut o mare greseala. A deschis dosar penal cui nu trebuia. Din pacate procurorii si politistii de la Parchetul din Brasov s-au aplecat doar asupra a ceea ce a scris Mihail GALATANU si nu si asupra a ceea ce au scris despre opera lui Mihail Galatanu dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU. Daca ar fi facut-o, ar fi observat ca era necesar ca sa se inceapa urmarirea penala nu impotriva lui Galatanu ci impotriva instigatorilor din umbra ai acestuia.
Mihail GALATANU, asa cum am mai spus, este iresponsabil. Faptul ca el este azi in libertate e doar pura intamplare. Sunt multi ca el. Pe frontispiciul celui mai mare spital de nebuni din lume, aflat la Lisabona („marele nostru balamuc" cum ii spun cu mandrie portughezii) scrie cu litere uriase: "NU TOTI CEI CARE SUNT INCHISI AICI SUNT BOLNAVI SI NU TOTI CEI CARE SUNT AFARA IN LIBERTATE SUNT SANATOSI".
Ca membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, ca filolog si ca ziarist, accept faptul ca Galatanu este liber sa scrie proza lui scatologica numita „poezie". La fel nebunii la balamuc sunt liberi sa spuna tot ce le trece prin cap. Totusi, nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i premieze pe nebuni pentru spontaneitate ori sa le dea recompense banesti pentru imaginatia lor cu adevarat inepuizabila. Si asta inca pe banii mei de contribuabil la bugetul statului. Dl Galatanu a primit si una si alta. Adica si bani si premii. Mai mult, a fost acceptat ca membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA. A primit patru Premii Nationale pentru Poezie, plus premiile LABIS, SORESCU, REBREANU si LUCEAFARUL. Este practic abonat la premii literare. Este prezent in peste zece antologii de poezie, in istoriile literaturii romane contemporane (si vom scrie in curand si ce reprezinta aceste istorii care numai istorii ale literaturii nu sunt!) si este considerat un fel de clasic in viata al literaturii romane.
Cu cat „operele" acestui autor sunt mai...nesanatoase (ca sa zic asa) din punct de vedere medical, cu atat premiile si aprecierile criticilor sunt mai substantiale si este imposibil ca acest lucru sa nu sara in ochi. Probabil ca in momentul cand in librarii se va pune la vanzare un nolum de „poezii" semnat GALATANU si ale carui file vor fi unse cu excrementele autorului, intreaga critica romaneasca in frunte cu dnii Manolescu si Stefanescu va cade in extaz si dl Mihail GALATANU va fi ales membru al ACADEMIEI ROMANE. Personal nu am nimic impotriva acestui lucru. Dar trebuie amintit ceva.
Una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru ca un poet sa primeasca un Premiu national pentru poezie (si dl GALATANU a primit patru astfel de premii!) este aceea ca macar cateva dintre poeziile lui sa atinga performante clasice, sa se preteze a intra in manualele scolare si sa se preteze a fi puse pe muzica. Haideti sa luam la intamplare un text „poetic" de-al dlui Galatanu. De exemplu: „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."
Dnii Manolescu si Alex Stefanescu sunt de parere ca versurile de acest gen sunt demne sa intre in manualele scolare. Dl Alex Stefanescu scrie:"Poetul Mihail Galatanu poate fi considerat un Paganini al poeziei. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare"(Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941). Cu alte cuvinte, „poezia" dlui Galatanu indeplineste conditia de a primi un premiu national: poate intra in manualele scolare si, de ce nu, poate fi si cantata.
Sa zicem ca dl Stefanescu are dreptate. Isi poate inchipui cineva textul „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..." copiat la tabla din manual, intr-o clasa a unei scoli, de catre un elev de 12 ani si analizat apoi sintactic, impartit in propozitii sub indrumarea atenta a profesoarei? Isi poate cineva imagina un astfel de text recitat de un baietel de clasa a treia primara la serbarea de sfarsit de an scolar in fata parintilor adunati la festivitate si aplaudat cu duiosie de catre cei prezenti? Isi poate imagina cineva astfel de texte puse pe muzica? Faceti un efort, va rog! Inchipuiti-va Corul Radioteleviziunii Romane interpretand de Ziua Nationala a Romaniei in forta, baritonal si in direct la Televiziunea Nationala, acompaniat de Orchestra Radioteleviziunii: „Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!".
Sa nu credeti ca sunt tendentios si ca am ales acest text in mod special. Repet: toata „poezia" dlui Galatanu este asa! Nu poti alege altceva din cartile domniei sale!
Si totusi, Mihail Galatanu ajunge prin 2000 bursier al Guvernului Francez si (atentie, va rog!) al Comunitatii Europene. Este trimis la studii la Paris unde ii are ca profesori pe Alain Dauvergne, consilier al prim-ministrului francez Alian Juppe si pe MICHEL WIEWIORK, un reputat sociolog european, Arlette Marchal, Cristopher Rocquefeuille(editorialisti la LE FIGARO) si multe alte personalitati.
Intrebari: cine l-a recomandat pe dl Mihail GALATANU pentru bursa cu pricina, pentru care merite si cat a costat statul roman trimiterea dlui GALATANU in Franta ca...bursier al guvernului francez?
O intrebare insa atrage dupa sine alte intrebari. Calitatea de membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA presupune nu doar o examinare atenta a candidatului la aceasta demnitate ci si unele avantaje absolut apreciabile, intre care concedii gratuite la casele UNIUNII SCRIITORILOR din tara, pensie de scriitor, gratuitati de tot felul etc. Cine l-a recomandat pe GALATANU pentru a fi admis in USR si pe ce baze? Toate aceste intrebari sugereaza nereguli grave pe linie de cultura si emana o puternica duhoare de coruptie.
Din nou despre falsificarea actului de critica literara
In sfarsit, cum este receptata de critica romaneasca aceasta „poezie" a lui Galatanu? Exista vreun critic literar care sa aiba curajul sa se aplece asupra scrierilor lui Galatanu ? Exista. Iata ce spune despre „poetul" Mihail GALATANU actuala critica romaneasca: „Poetul Mihai GALATANU impresioneaza printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contributie cu maximum de profit cateva zone ale liricii. Galatanu poseda un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii in similitudine cu mirabilele inzestrari precoce ale muzicienilor. De la Nicolae Labis nu am mai asistat la o asemenea tasnire de talent. Lirica lui Mihail Galtanu este ca un jet de plasma, strabate tot, dizolva convenientele." (Gheorghe Grigurcu-Un gheizer liric, revista ROMANIA LITERARA din 29 decembrie 1988)
Sa retinem ca revista ROMANIA LITERARA este condusa de dl NICOLAE MANOLESCU si nimic nu misca acolo fara aprobarea domniei sale. Sa citim si alta apreciere a aceluiasi critic despre opera dlui GALATANU: "Acestui Mihail Galatanu care a „dezvirginat" limba romana se cuvine sa-i recunoastem doua calitati: o expresivitate pe care nu am mai intalnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza si o vitalitate menita a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv. Salutam robustul si minunatul lui talent" (Gheorghe Grigurcu, prefata la volumul ROMANIA CU PROSTII a lui Mihail GALATANU, Editura VINEA 2002)
Sa citam cateva aprecieri privitoare la „opera" dnlui GALATANU ale unor doamne care conduc sectiile CULTURA la doua cotiane foarte mari caroranu le dau numele (din respect pentru unii scriitori colegi cu doamnele in cauza):"Mihail Galatanu este un Ariel minunat al unei lumi care se invecheste. Poezia lui este de o tehnica impecabila"(Iolanda Malamen) si „Mihail Galatanu este un poet valoros si extraordinar a carui lectura m-a fericit de departe" (Eugenia Taralunga).
Dar sa ascultam parerea „greilor" criticii literare romanesti: "Poetul poate fi considerat un Paganini al poeziei tinand sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. El si-a asigurat un loc in istoria literaturii romane. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare" (Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941)
Este vizibil ca toti oamenii astia mint. Asistam aici nu doar la o prostire in fata a publicului ci si la falsificarea flagranta a actului de critica literara atat in sens augmentativ, adica prin exagerarea la maxim a calitatilor literare ale tintei obiect (aici Galatanu) cat si stilistic, prin inventarea unui limbaj fals tehnicist cu pretentii de material stiintific dar care raportat la opera poetica analizata nu se justifica in nici un fel. El are un efect distructiv asupra cititorului tanar care se simte atras de chemarea poetica. Si sunt sute, daca nu mii de astfel de tineri! Un astfel de tanar citind aceste randuri va lua in serios toate aceste aprecieri semnate de „specialisti si critici cu greutate" si in cautare de modele se va duce sa-l citeasca pe GALATANU despre care toata lumea zice ca este un geniu. Din acest moment tanarul este pierdut. El este distrus ca poet. Sufletul lui va fi iremediabil otravit si intoxicat. In cel mai bun caz va iesi din el un mazgalitor de caiete pe jumatate nebun care va incepe sa astearna pe hartie texte delirante si scatologice. Dar tocmai acesta este si scopul celor care vor sa tina lumea sub control.
Un nimic in atentia Europei
Ceea ce este extraordinar de interesant e ca lui Mihail Galatanu i se iau regulat interviuri pentru diferite reviste ale Uniunii Europene, dovada ca actiunea de mistificare a valorilor literare si mai ales de rasturnare a acestora este coordonata la nivel european.
Printre cei care-l intervieveaza asiduu pe „maestrul Galatanu" sunt Angela 
Furtuna si un oarecare (sau o oarecare) Nicole Pottier de la revistele Agonia France si Francopolis care se lupta sa traduca in franceza nu din poeziile lui Eminescu sau Arghezi ci din „poeziile reprezentative" ale lui Galatanu. Interviurile suna cam asa :
Nicole Potier: "- Cher Mihail Galatanu, vous avez été absorbé dans la splendeur d'une trajectoire d'un grand poète visionnaire. Peut-être n'est-ce pas fortuit que vous soyez justement né le jour où Nichita Stnescu nous a quitté pour toujours. Alex tefnescu vous considérer comme un véritable Paganini de la poésie, « tenant dans sa barbe en fait de Stradivarius, un dictionnaire »... Êtes-vous un poète prédestiné Cher Galatanu?". Adica:"Scumpe Mihail Galatanu, ati fost aspirat cu totul in splendoarea unei traiectorii de poet cu adevarat vizionar. Poate nu intamplator v-ati nascut in ziua in care Nichita Stanescu ne-a parasit pentru totdeauna. Alex Stefanescu va considera un adevarat Paganuni al poeziei care tine sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. Oare sunteti cu adevarat un poet predestinat, scumpe domnule Galatanu?"
La aceasta intrebare raspunde cel interpelat:
„Mihail Galatanu: -Eu m-am nascut in 1983 ca poet in spatiul public. Neindoielnic, poetii sunt fiinte predestinate si angajate pana la cea din urma fibra a fiintei lor...Pentru mine Divinitatea este in sufletul meu, este in mine...Eu cred ca Divinitatea sustine lumea"(Nicole Pottier, pour Agonia France en parteneriat avec Francopolis)
Din nou avem de-a face cu doi actori care joaca ambii comedia. Nici francezul Pottier nu crede ca Galatanu este un poet predestinat si nici Galatanu nu spune adevarul atunci cand spune ca el crede in Dumnezeu. In cel mai bun caz dumnezeul in care el crede se numeste Barabas. Asa a scris si asa a declarat in cartile lui in care l-a batjocorit inclusiv pe Isus. Daca nu este asa, atunci „opera"lui nu este sincera si este falsa. Dar el in interviurile lui spune ca a scris cu convingere tot ce a scris si ca toate scrierile lui sunt sincere. Oricum ai judeca lucrurile din acest punct de vedere, Galatanu minte. Galatanu este un nimic care nu merita nici pe departe atentia vreunei reviste literare si totusi este in atentia Europei. Dar o UNIUNE EUROPEANA care incurajeaza batjocorirea valorilor nationale ale unei tari care se afla in componenta ei nu poate avea respect nici pentru propriile valori si nu se poate numi nici democrata si nici civilizata
Poezia cu iz penal a dlui Galatanu si vajnicii ei aparatori
Sa facem acum loc sa intre in scena marele preot wodoo care a creat prin vrajile lui si prin magia lui neagra pe toti acesti zombi care se misca noaptea prin paginile literaturii romane si se recomanda poeti romani contemporani. Este vorba de criticul proletcultist Nicolae MANOLESCU, culturnic ceausist, actual ambasador al Romaneiei la UNESCO, presedinte al USR si sef de catedra la Universitatea Bucuresti. Plus alte cinci sau sase functii mai mult sau mai putin bugetare.Suspectat de apartenenta la Securitate.
Toata aceasta lume numita poezia romana contemporana se va prabusi cu vuiet odata cu moartea dlui MANOLESCU si nu se stie daca din sfaramaturile ei se vor ridica in picioare mai mult de trei sau patru nume. Si acelea nesemnificative. Acest om si Alex Stefanescu au impins poezia romana in prapastie. Au creat o lume absolut falsa cu false valori, au inventat un limbaj sibilinic si intunericit, pretins stiintific si au lansat teoria subversiva cum ca poezia este o arta pe care nu o poate intelege oricine. Dar cine o poate intelege? Poezia o pot intelege, evident, doar ei, adica dl Manolescu si dl Stefanescu! Si era cu atat mai valoroasa cu cat nimeni nu intelegea nimic din ea! Acest lucru a permis unui grup foarte restrans de insi, in frunte cu dl Manolescu, sa preia initiativa in intreaga lume literara romaneasca si sa-si impuna punctele de vedere proprii (si oamenii lui, bineinteles) in toate posturile cheie ale tuturor institutiilor culturale legate de literatura din Romania.Scriitori uriasi prin valoarea lor artistica si a talentului lor au fost indepartati sau impinsi in planul doi al literaturii, in timp ce au fost scosi in fata scriitori stersi si nesemnificativi, cel mai bun exemplu fiind Nichita Stanescu scos in fata ca un adevarat geniu national si „confectionat" practic din nimic de catre dl MANOLESCU la ordinul Securitatii.
Ca si alte zeci de „poeti" fabricati la saiba si care nu au nimic de spus in cartile lor, dl Mihail Galatanu este odrasla de suflet a dlui Nicolae Manolescu. De aceea in 2001, cand lui Galatanu i s-a intocmit dosar penal de catre Parchetul din Brasov pentru ofensa adusa insemnelor tarii, lezarea sentimentului national si imoralitate (scriere si raspandire ilegala de pornografie, delict amendat de legile UE), dl MANOLESCU a sarit ca ars si a scris in ROMANIA LITERARA:
„In ROMANIA LIBERA din 28 august 2000 se face public un document uluitor, o scrisoare a IPJ Brasov catre Uniunea Scriitorilor din Romania prin care sunt solicitate unele informatii in interesul rezolvarii unei cauze penale aflata in lucru la IPJ Brasov. Este vorba despre un apel al unor romani din tara dar si din strainatate (SUA, Anglia, Canada) in care este reclamata o campanie de denigrare a valorilor culturale si nationale prin promovarea subculturii si a creatiei obscene decadente si se cere masuri contra vinovatilor, adica impotriva lui Mihail Galatanu pentru volumul O NOAPTE CU PATRIA....Dar dnii Galatanu si Ianus n-au devalizat nici o banca, n-au calcat pe nimeni cu masina, n-au violat nici o octogenara! Cand am reclamat intr-un editorial educatia nationalist-sovina a tinerilor din scolile SRI, primul adjunct al institutiei m-a asigurat ca greseam. Dar eu raman la convingerea ca scolile militare si de SRI se fac raspunzatoare de tot acel spirit cultural antioccidental care sufla ca un taifun mititel. Acolo duhul national-comunismului este treaz. Convingerea ca libertatile pe care si le poate lua un poet sunt in stare sa distruga valorile morale ale neamului vin din rezervele amestecate ale imbecilitatii comuniste si hitleriste" (Nicolae MANOLESCU, postfata la volumul O NOAPTE CU PATRIA al lui Mihail Galatanu).
Este limpede asadar cine aste sprijinitorul din umbra al lui Galatanu si autorul moral (mai bine zis imoral) al vespasienelor galateniste numite „poezii". Daca este asa de sigur ca nationalismul trebuie aruncat la gunoi de ce nu se duce oare dl MANOLESCU sa recite in fata militarilor romani din Afganistan si Irak poemele dlui GALATANU? De ce nu se duce sa smulga Tricolorul (pe care-l batjocoreste protejatul sau Galatanu) de pe trupurile militarilor morti in Irak sau Afganistan si care vin in tara infasurate in acel drapel?
Sigur ca la vremea respectiva printre legumele care conduceau ministerele Apararii, al Internelor precum si SRI-ul din Romania nu s-a gasit nimeni sa dea o pereche de palme batranului critic proletcultist si sa-l duca pe banca acuzarii alaturi de pupilul lui. Acel proces trebuia sa continue si oprirea lui si inchiderea dosarului penal al lui Galatanu au facut poate un mare rau literaturii romane moderne si poate chiar si tarii. Probabil ca dincolo de izul penal al poeziei lui Galatanu SRI-ul ar fi descoperit multe dedesubturi care l-ar fi interesat. Ca si dl Alex Stefanescu, dl Nicolae Manolescu nu a scris si nu a publicat nicaieri in toata viata domniei sale nici macar un singur vers sau o amarata de schita literara. Respectivii domni au venit pe lume... direct critici literari.
Personal consider un lucru extrem de imoral sa te apuci sa dai lectii intr-un domeniu la care nu ai contribuit cu nimic. Totusi, batranul critic proletcultist Nicolae Manolescu are dreptate. In Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, exista deja un spirit antioccidental care acum este un taifun mititel dar care in curand va ajunge un taifun care-i va matura pe multi de pe fata pamantului daca Uniunea Europena va continua politica ei sistematic antinationalista si agresiva la adresa mandriei nationale a unora dintre cetatenii ei. Si nu este vorba doar despre recenta revolutie din Ungaria innabusita cu greu de fortele de ordine (si fara prea mare tragere de inima) in care oamenii satui de o propaganda mincinoasa au dat foc drapelelor europene si au ocupat televiziunea de stat. Sa nu uite Uniunea Europeana ca militarii romani care mor in Irak si in Afganistan mor in numele apararii Romaniei si vin acasa infasurati in drapelul tricolor romanesc. Daca va distruge aceste doua notiuni, Uniunea Europeana va distruge una dintre caramizile de la baza temeliei ei.
Spre nefericirea dlui Nicolae MANOLESCU si a lui Alex STEFANESCU, trebuie sa spun ca autorul acestor randuri este dublu licentiat in stiinte filologice si are studii de doctorat in literatura. Eu sunt unul dintre cei carora dl Manolescu nu le poate da lectii in sfera literaturii. Iata ce spun eu tinerei generatii! Aruncati la gunoi toate cartile de poezie pe care nu intelegeti sau care nu va trezesc nici un fel de sentiment inaltator. Cautati pe marii poeti din trecut! Bateti la portile bibliotecilor si cititi operelor clasicilor si nu bateti la usile UNIUNII SCRIITORILOR, pentru ca nu este nimic in acea uniune care sa va faca sa deveniti poeti.Este un loc in care se dau premii mincinoase unor scriitori mincinosi. Acolo se medaliaza gunoiul si se nemureste nimicul. Daca vreti sa ajungeti cu adevarat poeti urmati sfaturile lui Rilke si fugiti de critici cat puteti.
Nu va asteptati la premii literare! Ele sunt arvunite deja pe zece ani de aici inainte la tarabele politicii europene, atat in Romania cat si dincolo de granite! Inclusiv Premiul Nobel! In Romania listele cu cei care urmeaza sa fie premiati se fac in alta parte decat pe mesele juriului! Sa nu uitati niciodata, nici o secunda ca traiti in tara in care nici Eminescu , nici Creabga si nici Caragiale sau Slavici nu au primit cat au fost in viata nici un fel de premiu literar! Nici un juriu nu i-a remarcat! Si au fost regii literaturii romane! Premiile nu sunt pentru regii literaturii ci pentru aurolacii literaturii romane! Pentru copii strazii si ai subsolului literaturii romane. Premiile sunt pentru Zilele Festivalului Literaturii de la Mamaia, zece mii de euro, de zece ori zece mii de euro si inca pe atat si Dumnezeu mai stie cat, indesate in buzunarele unor scriitori latino-americani de catre dl Nicolae Manolescu in timp ce scriitorii romani asteapta randul la ingropare gratuita pe banii statului!.
Mergi la biblioteca si citeste-l pe Byron, tinere care vrei sa ajungi un poet cunoscut. El te va trimite la prietenul lui cel mai bun, la Dante. De acolo vei fi indrumat la alti si la alti poeti. Nici o bursa nu te va face poet, dar ei toti te vor face!.
In ceea ce-l priveste pe batranul domn Manolescu, daca el nu va da seama pe lumea aceasta de ceea ce a facut cu actuala literatura romana, pe lumea cealalta va da in mod sigur! Asa cum a procedat in trecut eliminand selectiv din istoriile literaturii romane sute de scriitori merituosi, ajutat de Alex Stefanescu tot asa procedeaza si azi. Intr-o zi, candva, in viitor, o mana ii va taia si pe ei de pe lista scriitorilor romani. Pentru ca asa cum zice BIBLIA, nimeni nu poate lua foc in san fara sa i se aprinda hainele (Proverbele lui Solomon, 6/27)
Emil TERMURE
| Scrieti un comentariu |
Adauga la favorite (48) | 
Citati acest articol pe situl dumneavoastra | Vizualizari: 3394 Comentarii (27) |  |
| 1. Scris de CORNELIA, on 01-10-2007 18:42 ESTE CUTREMURTOR, TERIFIANT, ABOMINABIL !!! SE MAI POATE OARE SPUNE : " IART-I DOAMNE C NU TIU CE FAC "? SAU MAI DEGRAB ESTE NEVOIE SA DESCHIDEM GARDA I S NE APARM CT MAI AVEM TIMP, PENTRU A NU FI DISTRUI DE OTRAVA LETAL CE ªNETE CU EFERVESCENA UNEI BUTURI FERMENTATE, DIN MINILE A CROR RAIUNE ADORMIT NATE MONTRI ? |
| 2. Scris de DELIA, on 01-10-2007 22:43 Este cel puin execrabil intenia de a pune pe rug falsul patriotism sau demagogia politic ( scuz de o perversitate nici mcar rafinat ) aprinznd rugul cu deeurile condiiei umane sau mai degrab cu cele ale condiiei subumane care slluiesc rsfate i adulate nu numai n rutina vremurilor ci i din pcate n suflete. Nu este vorba de o pudoare exagerat, nici de o negare a curajului de a spune lucrurilor pe nume. Dar nu este nevoie s deschizi o carte de poezie ca s te ngreoezi citind versuri licenioase , de o aprig pornografie pornit parc dintr-o sfidare aberant a normalului. Pentru aceasta poi doar s deschizi fereastra, poi doar iei n strad ( din nefericire aa este !) i auzi live expresiile vechi de cnd lumea, strigate cu aceiai poft cu care unii le scriu, de adolesceni teribiliti , de oferi enervai , de brbai "cu chef " sau de muncitorii care schimb linia de tramvai . Oare nu merit i ei un premiu literar i o cronic apreciativ ntr-o revist de cultur ??? n fond, spun aceleai lucruri, doar c nu au un nume bine pzit de cerberii literaturii romane. m ntreb acum ceva : dac suprai pe via fiind, am pune n calea noastr numai spini pentru a ne rzbuna pe ea, cine ar avea de suferit i ct am rezista s mergem pe spini far s sngerm? i la ce ar folosi i cui ? Am putea muri rnii fr s nelegem de ce. |
| 3. Scris de Vasile, on 01-10-2007 23:51 Nu sunt un asculttor al manelelor dar din ct s-a ntmplat s aud fr voia mea, pentru ca la un moment dat acest lucru este inevitabil , am constatat c versurile manelelor sunt destul de decente i de urbane . i m ntreb, pn la urm, care este fenomenul de incultur i de maculare a limbii romane, cel mai periculos ? Nu cumva tocmai acela care i pune nemeritat pe frunte laurii culturii ? Le sugerez domnilor care dau premii literare pentru asemenea subproduse beletristice ( tiu este un paradox apropierea celor doi termeni ) s mearg prin cartierele Bucuretiului cu premiile n m-n i nu se vor putea plnge ca nu vor avea pe cine s fericeasc !!! Iar n ceea ce l privete pe domnul poet amintit n articolul de mai sus, este de ateptat s aibe asemenea obsesii sexuale ( fie ele i verbal e) din moment ce a a trecut i pe la Play Boy . Omul potrivit, la locul potrivit !!!! Dar de aici i pn a fi recompensat i aplaudat pentru inepiile lui n versuri .... !!!!! Poate ca i-ar fi prins bine domnului poet o edin de psihanaliz cu Freud s descopre de unde i vin asemenea impulsuri ce fac parte din categoria celor acceptate ca anormale : zoofilia, scatofilia,exhibiionismul . |
| 4. Scris de Sonia din Bucureti, on 02-10-2007 13:48 Singurul merit al poetului este acela de reui s menin ritmul de o opulen desvrit, al expresiilor care, cred c nici mcar la un bordel nu se pot auzi. Pn i acolo probabil exist o minim decen cel puin pentru o impresie artistic de rafinament . Iar ca limbaj de an deasemenea este superfluu. Am auzit ntr-adevr pe strad vorbe de acest gen rostite de indivizi aflai la marginea de jos a contiinei dar ceea ce scrie autorul acestor volume ntrece cu mult realitatea. Dac unii le rostesc ( sau le scriu pe ziduri i pe pereii toaletelor publice ) sporadic, poetul acesta le eman ntr-o cascad tumultoas cu o cdere ce l poate strivi chiar pe dumnealui. Oamenii sunt n general tolerani dar nu i n general idioi nct s nghit ca delicatese inedite nite resturi alterate. Cititorii nu vor cumpra asemenea scrieri dect ntmpltor i niciodat nu se va putea vorbi despre ele ca despre un succes rsuntor, cu oricte premii literare ar fi recompensat autorul i cu oricte critici favorabile ar fi elogiat din motive ce firesc, eludeaz obiectivitatea. |
| 5. Nu mai am nimic de spus Scris de Helen, on 13-11-2007 15:56 Inspaimantator... ca exista si, mai mult decat atat, ca este promovat. Iar cei care-l promoveaza si-l sustin pe acest individ bolnav, ar trebui judecati. Eu nu mai pot adormi linistita, stiind ca al meu copil va trebui sa studieze un asemenea text la scoala... Daca nemernicul de Manolescu mai face si acest rau culturii romanesti, ar trebui spanzurat in piata publica. Bine ca stam cu mainile-n san si comentam ca babele la colturi... Faceti ceva, oameni buni!... Iata un exemplu cat se poate de clar al zicerii: "Somnul ratiunii naste monstri!". Cum o natiune intreaga a "inghitit" toate fecalele eliminate de acest individ?! Si l-a mai trimis si peste hotare, sa le arate si celorlalti cat de scabrosi putem fi pana si in literatura. Romani, ne meritam soarta daca stam cu bratele incrutisate!!! |
| 6. INCA O TRAGEDIE pe harta tarii noastre Scris de ani., on 20-11-2007 11:36 Durere,suferinta,amaraciune,lacrimi,neputinta,impotenta emotionala.....in fata unui asemenea gunoi uman!!!! A-l compara pe acest individ,cu PAGANINI,LABIS,REBREANU......este o enorma PROFANARE. O intrebare catre cei care l-au scos pe piata pe acest individ:oare nu va aduceti aminte de marele nostru MARIN PREDA si de superba lui fraza?:"SA TE FEREASCA DUMNEZEU DE MINTEA PROSTULUI...CA-I ODIHNITA!" |
| 7. Scris de Marcu Anton, on 20-11-2007 13:01 Si asta e doar inceputul! Nu cred ca se mai poate face ceva. Putin a fost, nimic nu va ramane! Cauza si solutia: Deuteronomul 9:5".Nu pentru dreptatea ta si nici pentru dreptatea inimii tale mergi sa mostenesti pamantul lor, ci pentru necredinta si faradelegile popoarelor acestora le izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta si ca sa implineasca fagaduinta cu care S-a jurat Domnul parintilor tai: lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. " |
| 8. Este halucinant.pur si simplu Scris de BRENDAN, on 20-11-2007 13:48 Nu stiam nimic despre existenta acestui biet bolnav psihic incurabil .Numai ca cei care il apreciaza,il incurajeaza,si il publica,nu pot fi decit niste criminali. |
| 9. EXECRABIL...PUTIN SPUS Scris de Mariana, on 16-12-2007 18:32 RECOMAND ACESTUI INDIVID-GALATANU- SA SE PROGRAMEZE LA UN PSIHIATRU. SI NU NUMAI EL, CI SI CEI CARE-L INCURAJEAZA. Unui astfel de individ ar trebui sa i se interzica sa iasa din casa, daramita sa i se publice mizerabilitatile astea. De obsedati sexual e plina lumea. |
| 10. Scris de Medicul curant, on 28-02-2008 13:03 Am ajuns pe site-ul Universului de pe forumul Adevarului unde forumistii, in marea lor majoritate aruncau cu laturi unii in altii. Ma bucur ca am ajuns pe site-ul Universului, unde are loc un adevarat schimb de idei, desi nu intotdeauna sunt de acord cu autorii acestui site. In ceea ce il priveste pe porno-poetul galatanul (cu g mic, foarte mic, cat se poate de mic) nu trebuie sa va faceti griji. Misu nu se refera la tara noastra in elucubratiile sale, el se refera la mama lui! Da! Nu va mirati! Pe mama lui o chema Patria. Patria Galatanu. Inspirat exclusiv din subiectele canalului 44 de noapte misu suge (in genunchi) de la (sub)cultura franceza moderna. In cinematografia franceza la ora actuala din zece filme, opt sau noua trateaza direct sau indirect falsa problema a relatiilor incestuoase. Deh...ce sa faci cu unii la care Turnul Eiffel se ridica doar daca devin scabrosi. Din pacate lu' misu nu are ce sa i se ridice...Nasterea lui a avut loc cu forcepsul si din greseala i-au retezat "pusca" cu teava si asa scurta. Astfel intelegem mai bine de ce misu, pentru a se satisface trebuie sa stea cu nasul in tufisul matern o noapte intreaga pentru ca in final sa simta o nevoie viscerala de asi face nevoile unu si doi pe relieful matriceal. Cu siguranta criticii literari (si cititotrii) au fost siderati de de profunzimea anala a versurilor. Doamna Furtuna dupa citirea lor a crezut ca in sfarsit s-a gasit poetul care sa ii ravaseasca delicatul suflet situat la o palma sub buric. Nu a fost sa fie asa pentru ca doamna critic literar nu a inteles ca respectul vine de la cel care poate, face si tace, impotentul nefiind capabil de aceasta vazand in Femeie un inamic si de aceea aratand indecent tuturor, precum cersetorii de pe scarile de la Universitate abjectia unui psihic demn de un banut de mila. Trebuie sa intelegem ca in acest fel "marele poet" se elibereaza si se trateaza in acelasi timp, sansele de vindecare fiind din nefericire foarte mici. Foarte curand, pastrand acelasi scop terapeutic, de acelasi autor va aparea un nou volum, cu caracter autobiografic, "Deliruri (B)anale" dedicat unor critici literari. In final imi cer scuze fata de toti cititorii pentru cele scrise dar personal nu fac parte dintre cei ce considera ca Tinto Bras sau Marchizul de Sade apartin vreunei culturi. Locul lor ca si al lui galatanu e langa Hugh Hefner in cel mai bun caz, pentru ca in mod normal casa de nebuni din Portugalia plange demult dupa ei. Numai bine tuturor!  |
 |
O agresiune si un atac fara precedent impotriva culturii nationale si a valorilor europene girate de dnii Nicolae MANOLESCU si Alex STEFANESCU. Literatura romana contemporana de la sacramental la excremental.
„Caca-m-as pe mine pe strada, ce tate ai, fa Patrie,/O noapte cu tine, Patrie, si apoi sa mor!/Intre tatele tale, fa Patrie, fa Fefeleago, vreau sa ejaculez/Gafaie si tu un pic, fa Patrie, ca sa ma exciti,/Da-ti si tu Tricoloru jos de pe tine/Sa-ti ginim bulanele goale/Ha?
Asa e mai bine?/Sau vrei sa ti-o bag mai adanc?/O, Patrie, ce unsa intra in tine!/Ah, Patrie!, ah!...Aaah!...Aaaaaah!...Iuuuuh!/ Mai da un pic din ***, fa Patrie! Vreau sa simt gaoaza ta dulce!/Fa Patrie, mai ridica un pic fusta/Ah ce *** ai/ Fa Patrie, ai un *** ca un magnet! /Ce dinti ai cu care mi-ai musca si coaiele, fa Patrie, cand esti in calduri! Esti curva, ai pizdulice la spate, mai spre fund, ca tataroaicele!"(Mihail Galatanu-O noapte cu tine si apoi sa mor)
„Ce bani buni ai facut tu, fa Patrie,/Cu turcaleti, cu arabi, cu libaneji si curji, /in boschete sau direct din picioare/Toti stiu ca esti meseriasa cand dai din bucile tale, fa Patrie,/Ale tale sunt paraiasele de sperma care-ti curg printre sani,/ Ale tale izvoarele de fecale!/Ce frumoasa esti tu, fa Patrie si cum ne lasi sa ti-o bagam toti intre picioare,/Stai si tu la noi macar o data, fa Patrie, sa ne dam si noi drumul in tine!/Ce sfinctere si ce rozeta ai, fa Patrie,/Nimeni nu da asa de bine din *** ca tine?..."(Mihail Galatanu-O noapte cu Patria)
„La urina lor fierbinte sedzum si plansem/La pulpa lor plina de par si la sudoarea lor cu gust de maces/Visez urina lor fierbinte/Io sunt pastorul intristat care priveste la tatele lor de artemis/Simt himenul lor vibrand"(Mihail Galatanu-La urina lor fierbinte sedzum si plansem)
Ne pare rau pentru persoanele sensibile, dar citatele pe care le-am redat mai sus sunt fragmente din diferite „poezii" adunate in volume semnate de scriitorul Mihail GALATANU, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Ele circula liber pe piata cartii din Romania, se pot gasi la vanzare in toate librariile din Romania si, bineinteles, in toate bibliotecile importante din Romania.
Ar fi o gresala regretabila sa consideram astfelde texte literatura pornografica, pentru ca ele nu sunt asa ceva! Ar fi o gresala sa condamnam pe Mihail GALATANU pentru aceste texte, pentru ca autorul este iresponsabil. Cand dai publicitatii asa ceva, te descalifici ca scriitor. Inseamna, in mod indubitabil, ca ti-ai pierdut simtul autocenzurei si in termeni medicali psihiatrici acest lucru se numeste dementa.
Desi nu o sa va vina sa credeti, aceste „poezii" au fost traduse chiar in cateva limbi straine si reprezinta in fata strainilor ...cultura romana.
„Cartile" din care am extras citatele de mai sus au diferite titluri: POETUS CAPTIVUS, O NOAPTE CU PATRIA, MEMORIALUL PLACERII, ROMANIA CU PROSTII etc. Ele reprezinta noul curent cultural in poezia romana incurajat de Uniunea Europeana prin dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU care il considera pe autorul lor „un poet de un talent iesit din comun" care poate fi luat exemplu de tinerele generatii, un fel de Eminescu sau Arghezi. Pentru versuri de acest gen „poetul" Mihail GALATANU a primit patru premii nationale de poezie, a primit premiile LUCEAFARUL, SORESCU, REBREANU, LABIS, a fost ales membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA, a fost trimis la studii in strainatate ca bursier in Franta si a fost inclus in toate antologiile de poezie din ultimii ani, iar in recenta ISTORIE A LITERATURII ROMANE a lui Alex STEFANESCU i s-a dedicat un capitol intreg plus un portret gigantic care arata ca pentru Alex Stefanescu acest Mihail Galatanu, fost lacatus mecanic de profesie, este mai important decat Eminescu.
Un complot al Ocultei Mondiale impotriva culturii romane
Poate ca vor exista cititori care vor crede ca am ales special aceste texte pentru a lovi in „imaginea" dlui Galatanu. Ii asigur ca nu am avut nici o clipa aceasta intentie, dar dupa cum se poate citi din titlul articolului meu (Tribunalul Literaturii Romane), aici este vorba de un tribunal literar care judeca impostorii literaturii, iar ratiunea pentru care acele texte au fost citate (sau vor fi redate pe parcursul articolului meu ceva mai incolo) este aceea ca ele constituie probe materiale si dovezi indubitabile nu doar ale unui atac fara precedent la poezia romana, dar chiar ale unui complot foarte bine organizat impotriva culturii romane si a valorilor europene.
Sigur ca un cutit de bucatarie sau un topor nu au ce cauta intr-o sedinta de judecata si cu atat mai putin judecatorii nu au vreun motiv sa se hollbeze la asa ceva in sala tribunalului. Dar cand acele instrumente sunt manjite de sange si constituie corpuri delicte si instrumentele cu care s-au savarsit omoruri, atunci nu numai ca prezenta unor astfel de instrumente in sala tribunalului este necesara, dar judecatorii sunt obligati sa le studieze cu atentie si chiar sa le foloseasca in probatoriul lor. Textele dnului Galatanu pe care eu le citez aici le citez in calitate de corpuri delicte ale unei crime fara precedent in intreaga istorie a literaturii romane si a culturii nationale.
Am atras de multe ori atentia ca intreaga cultura romana in general si literatura in special sunt supuse unor declasari sistematice care urmaresc prin metode extrem de abile desfiintarea si compromiterea ideii de poezie. Actuala Oculta Mondiala care crede ca poate conduce lumea (dar se insala) stie foarte bine ca toate revolutiile au avut ca punct de plecare poezia revolutionara. Puskin, Byron, Cheny, Hugo, Heine, Lenau, au reusit prin poemele lor vibrante sa induca in sufletele popoarelor lor sentimentul revoltei si sa le ridice la lupta de eliberare sociala sau nationala. Oculta Mondiala a hotarat evitarea aparitiei unor astfel de oameni si spalarea creierelor tinerelor generatii inlocuind in sufletele acestora tot ceea ce este sublim, frumos si curat cu erezii, cu false doctrine estetice si filosofice si cu ateismul profund.
Indepartarea tinerelor generatii de adevarata literatura si de adevarata poezie a fost o actiune gigantica despre care voi mai scrie pe viitor si in care stapanii din umbra ai lumii au mobilizat esteti, falsi artisti si o armata de critici literari a caror misiune este sa indeparteze din circuitul scolar si mediac valorile adevarate si sa le inlocuiasca in constientul multimilor cu false valori. Astfel de actiuni sunt pacate mult mai grave decat crimele si pentru astfel de crime dnii Nicolae MANOLESCU, Alex STEFANESCU si altii ca ei vor arde in iad.
In realitate este vorba de un complot odios prin care o personalitate, confectionata si ea la randul ei din materiale false, folosindu-se de notorietatea ei si de puternicele mijloace mass-media de care dispune astazi societatea moderna (ziare, televiziuni, internet) indica tinerelor generatii, publicului sau amatorilor de literatura false idealuri estetice si modele toxice. De pe vremea lui Mesmer se stie ca nu doar fiinta umana ci si colectivitatea pot fi supuse inductiei hipnotice si pot fi convinse prin anumite mijloace sa execute cele mai aberante comenzi sau sa admire cele mai dezagreabile tinte care i se indica. Hipnotizata, o femeie se poate indragosti lulea de un semafor daca i se va spune ca el este cel mai frumos barbat de pe pamant. S-a demonstrat asta in mod stiintific. Nimeni nu poate spune de ce fiintele umane se comporta astfel, dar se pare ca actualii stapani din umbra ai lumii au intuit ca se pot folosi de aceasta slabiciune umana pentru a-si atinge scopurile. In scopul indepartarii tinerelor generatii de adevarata poezie si de adevaratele valori culturale sunt folositi, printre altele, criticii literari. Este in fond un complot al ocultei mondiale avand ca scop dezorientarea totala a tinerelor generatii.
La acest complot sunt cooptati infractori extrem de versati si de periculosi. Infractorul principal in cazul de care eu vorbesc aici nu este insa autorul textelor de mai sus, care se numeste Mihail GALATANU. Infractorii adevarati stau ascunsi inapoia acestui ins despre care eu imi exercit dreptul meu constitutional de a opina ca este un iresponsabil si un jalnic psihopat obsedat sexual. El constituie doar unealta de care adevaratii infractori se folosesc. Adevaratii infractori in cazul Mihail GALATANU sunt NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU, personalitati de seama ale culturii noastre contemporane (cel putin oficial) si slujbasi ocupand functii grele in aparatul de stat al Guvernului Romaniei.
Un ambasador al Romaniei care incurajeaza pe ponegritorii Romaniei
Cel dintai, dl NICOLAE MANOLESCU este ambasador al Romaniei la UNESCO si este platit cu bani grei de acea Patrie despre care Mihai Galatanu scrie ca este o prostituta decazuta care il musca pe autor „de coaie". Aceasta Patrie (Romania), ii plateste lunar cu mii de euro de la bugetul ei pe dl NICOLAE MANOLESCU (ca ambasador, ca sef de catedra la Universitatea de stat din Bucuresti si ca presedinte al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA) si pe dl ALEX STEFANESCU ca redactor-sef al revistei Romania Literara a USR (finantata de la buget) si ca slujbas al USR (institutie bugetara). Despre aceasta Patrie (Romania) dl Mihai GALATANU (poet apreciat de catre dnii NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU drept „un talent artistic iesit din comun si un poet de-a dreptul genial care a dat literaturii romane o opera durabila") mai scrie in cartile lui care se pot gasi si cumpara in librariile din Romania:
„Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!" (Mihail Galatanu - Am coaiele doldora de samanta) sau:
„Nici o alta Patrie nu e ca tine/Nici o alta Patrie nu are curisorul tau zemos/ Nici bucile tale asa rotunde ca tine/Cum coiesti tu coitul, fa Patrie,/Dar ai imbatranit/Nu se mai uita nimeni la tine,/Se vede sancrul printre sifilisurile tale/Lasa-ne sa te scuipam,/Doar-doar ne-o trece greata de tine, Patrie" !" (Mihail Galatanu - Nici o patrie)
Citatele de mai sus sunt extrase din volumele de „poezie" O NOAPTE CU PATRIA, aparut la Editura VINEA in anul 2001 si ROMANIA CU PROSTII, aparut la Editura CARTEA ROMANEASCA in 2002, la fel ca si volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, aparut tot la Editura CARTEA ROMANEASCA in 1996. Amintim in treacat ca pana a fi falimentata in mod intentionat in 2005, Editura Cartea Romaneasca a fost institutie bugetara, deci dl Mihail Galatanu nu a platit un leu pentru cartile aparute aici. Dimpotriva, a primit bani pentru literatura excrementala pe care o scrie si care a vazut aici lumina tiparului.
Din lacatus mecanic redactor-sef la Evenimentul Zilei
Sa nu credeti cumva ca toate citatele din „opera maestrului Galatanu", cum mai este numit in presa la modul foarte serios autorul, au fost alese de mine intentionat. Nu! Aproape toate cartile dlui Galatanu sunt scrise asa. Aceste carti sunt de la un capat la altul niste invective atat de toxice si niste vulgaritati atat de murdare incat cuvintele balegar sau gunoi s-ar simti jignite daca ar fi alaturate acestor texte in scop comparativ. Si pe buna dreptate, fiindca balegarul si gunoiul sunt elemente fertilizatoare, stimuleaza cresterea culturilor in timp ce textele dlui GALATANU sunt pur si simplu toxice. Ucid arta literara, dar tocmai din aceasta cauza sunt, in mod paradoxal, valoroase. Sunt otravuri si nicaieri otravurile nu sunt ieftine, mai ales cele letale.
Cartile dlui Galatanu constituie probe indubitabile ale unui complot impotriva culturii romane si tocmai din aceasta cauza sunt extrem de valoroase. Fara a-l inculpa in vreun fel pe autorul lor (pe care-l consider totalmente iresponsabil), ele trebuie studiate cu foarte multa atentie, pentru ca numai asa vom ajunge la adevaratii atentatori care urmaresc distrugerea culturii romane si a constiintei artistice a tinerei generatii. In unele din aceste carti natiunea romana si ideea de patrie sunt terfelite lejer (volumele O NOAPTE CU PATRIA sau ROMANIA CU PROSTII ori EVANGHELIA DUPA BARABAS). In celelalte ratiunea dispare aproape complet sub vocabularul suburban. Dar dl Mihail GALATANU nu scrie doar despre patrie. Dansul „scrie" si despre iubire ca sentiment uman si despre femeie ca obiect al adoratiei lui (este drept, o adoratie ceva mai speciala):
„Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."(Mihail Galatanu-Te-as tunde incet cu un foarfece)
„Caca-m-as pe mine, ce tate are gagica asta/Care se tremura mahmure/Caca-m-as pe mine ce misto e pasarica ei/ Si pasarica si fofloancele lor si fofoloanca pizdulicii lor!" (Mihail Galatanu-Ma ia pe dinainte gura lor)
„Imi scriu numele pe toate femeile care trec pe strada/Pizdele mamelor lor de iele, caca-m-as in lift, ce misto sunt toate/si eu le-as bea din anus/Sa n-arunce cineva cu bombe artizanale/In anusul lor fasnet/sa nu cada grenade in incinta gaoazei ei dulci si sa faca 13-15 intre flocii ei" (Mihail Galatanu -O, cand trece ea pe strada)
„Noi fericiti iti lingem vaile noadei, saua curului/Ca avem mai multe limbi/Care te asalteaza/Iti penetram vaginul, iti bagam capul in uter/Si strigam sa auzim ecoul" /"(Mihail Galatanu -Nenea Incendiul)
„Chicotim. Ridicam fusta tuturor gagicilor care trec./Textul pulseaza fierbine bine incaput in chilotel/Acolo intre picioarele lor/Ce pronuntie labiala are abdomenul lor...hic!...hic!...hic!...bag-o mai adanc!...bag-o mai tare!...mai repede!..." (Mihail Galatanu -Femme menage)
Dl Mihail Galatanu abordeaza in cartile lui si teme mult mai profunde decat iubirea sau frumusetea feminina. Da o atentie deosebita spiritualitatii si se declara un adept al Divinitatii, un om care se inchina Creatorului. Dar carui Creator se inchina dl Mihail Galatanu? Carei Divinitati? Lui Dumnezeu? Lui Isus Cristos? Nu! Dl GALATANU se inchina lui Barabas, talharul din Noul Testament:
„Barabas este Mantuitorul nostru rastignit pe cruce. Noi lui Barabas ne inchinam! O, Barabas, da-ne noua sa bem din sangele Tau care s-a varsat pentru iertarea pacatelor noastre. Noi in Tine credem si am citit pe de rost Evanghelia dupa Barabas. Noi suntem dupa chipul si asemanarea lui Barabas, pe El L-am iubit si minunile pe care le facea cand se-mbata."
(MIHAIL GALATANU, volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, Editura Cartea Romaneasca 1996)
Este timpul sa inchei aici publicitatea nemeritata pe care i-am facut-o „operei" dlui MIHAIL GALATANU si inainte de a merge mai departe sa spun ceva despre autorul acesteia, cu toate ca prea multe nu se prea pot scrie despre el.
Mihai Galatanu s-a nascut la Galati in 1963. Dat afara din vreo doua licee militare (Liceul Militar Stefan cel Mare din Campulung Moldovenesc si Liceul Militar Tudor Vladimirescu din Craiova), reuseste sa isi ia diploma de bacalureat la un liceu civil, Mihail Kogalniceanu din Galati in anul 1981 si lucreaza timp de vreo patru ani ca lacatus mecanic la Fabrica de unelte pescaresti din Galati. Urmeaza tot la Galati cursurile Facultatii de Fizica-Mecanica pe care o absolva tarziu, devenind specialist in "bazele cercetarii experimentale" (specialitate despre care nu am reusit sa aflu nimic). Pe timpul cat lucra ca lacatus mecanic are o iluminatie cum ca ar fi poet si incepe sa trimita „poezii" la diferite reviste. In acest fel este „descoperit" de fostul culturnic ceausist Alex Stefanescu.
Dupa 1989, in mod absolut curios, fostul lacatus mecanic Mihail Galatanu ocupa numai functii de redactor-sef de ziar (se pare ca altceva decat redactor-sef si director de ziar nu poate fi) pe la publicatiile FLAGRANT, EXPRESS, FLACARA, CAPITAL, EVENIMENTUL ZILEI, ZIUA etc. pe care le va parasi pe rand fara a se putea stabili la vreuna din acestea.
Sa intram in miezul problemei .
Incepand cu anul 1997, dl Galatanu publica regulat in fiecare an cate un volum, fie de „poezie", fie de proza. Ce fel de „literatura" si ce fel de „poezie" scrie dl GALATANU am vazut mai sus. Problema nu este insa cu aceasta literatura a domniei sale. Dupa cum se stie, literatura este o marfa. Fiecare este liber sa fabrice orice fel de literatura doreste si chiar s-o puna in vanzare. Intr- lume libera oricine are dreptul la libera expresie (mai ales in arta) si poate sa creada in orice (inclusiv in Satan!) cu conditia ca aceasta libertate a lui sa nu incalce libertatea altcuiva (inclusiv cea de credinta) sau convingerile altcuiva. Cartile dlui Galatanu nu respecta aceste din urma criterii si ele incalca grav libertatea altora, atat cea patriotica (si care consta in aceea de a-ti iubi tara), precum si libertatea religioasa prin ofensarea convingerilor religioase ale altora. Despre instigarea la imoralitate nu mai amintesc nimic. Daca dl Galatanu este barabist, sadochist sau satanist este treaba lui. Are dreptul sa fie, dar nu are dreptul sa faca prozelitism satanist pe banii statului roman si ai mei, care sunt contribuabil. Iar dl GALATANU tocmai asta face.
Si aici intram, in sfarsit in miezul problemei.
In anul 2001 Parchetul din Brasov, la sesizarea IPJ Brasov si a mai multor cetateni romani din tara si din strainatate (in special din America) a deschis dosar de urmarire penala lui Mihail Galatanu pentru ofensa adusa sentimentului patriotic national si moraleicrestine.
Cu toate acestea, Parchetul din Brasov a facut o mare greseala. A deschis dosar penal cui nu trebuia. Din pacate procurorii si politistii de la Parchetul din Brasov s-au aplecat doar asupra a ceea ce a scris Mihail GALATANU si nu si asupra a ceea ce au scris despre opera lui Mihail Galatanu dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU. Daca ar fi facut-o, ar fi observat ca era necesar ca sa se inceapa urmarirea penala nu impotriva lui Galatanu ci impotriva instigatorilor din umbra ai acestuia.
Mihail GALATANU, asa cum am mai spus, este iresponsabil. Faptul ca el este azi in libertate e doar pura intamplare. Sunt multi ca el. Pe frontispiciul celui mai mare spital de nebuni din lume, aflat la Lisabona („marele nostru balamuc" cum ii spun cu mandrie portughezii) scrie cu litere uriase: "NU TOTI CEI CARE SUNT INCHISI AICI SUNT BOLNAVI SI NU TOTI CEI CARE SUNT AFARA IN LIBERTATE SUNT SANATOSI".
Ca membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, ca filolog si ca ziarist, accept faptul ca Galatanu este liber sa scrie proza lui scatologica numita „poezie". La fel nebunii la balamuc sunt liberi sa spuna tot ce le trece prin cap. Totusi, nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i premieze pe nebuni pentru spontaneitate ori sa le dea recompense banesti pentru imaginatia lor cu adevarat inepuizabila. Si asta inca pe banii mei de contribuabil la bugetul statului. Dl Galatanu a primit si una si alta. Adica si bani si premii. Mai mult, a fost acceptat ca membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA. A primit patru Premii Nationale pentru Poezie, plus premiile LABIS, SORESCU, REBREANU si LUCEAFARUL. Este practic abonat la premii literare. Este prezent in peste zece antologii de poezie, in istoriile literaturii romane contemporane (si vom scrie in curand si ce reprezinta aceste istorii care numai istorii ale literaturii nu sunt!) si este considerat un fel de clasic in viata al literaturii romane.
Cu cat „operele" acestui autor sunt mai...nesanatoase (ca sa zic asa) din punct de vedere medical, cu atat premiile si aprecierile criticilor sunt mai substantiale si este imposibil ca acest lucru sa nu sara in ochi. Probabil ca in momentul cand in librarii se va pune la vanzare un nolum de „poezii" semnat GALATANU si ale carui file vor fi unse cu excrementele autorului, intreaga critica romaneasca in frunte cu dnii Manolescu si Stefanescu va cade in extaz si dl Mihail GALATANU va fi ales membru al ACADEMIEI ROMANE. Personal nu am nimic impotriva acestui lucru. Dar trebuie amintit ceva.
Una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru ca un poet sa primeasca un Premiu national pentru poezie (si dl GALATANU a primit patru astfel de premii!) este aceea ca macar cateva dintre poeziile lui sa atinga performante clasice, sa se preteze a intra in manualele scolare si sa se preteze a fi puse pe muzica. Haideti sa luam la intamplare un text „poetic" de-al dlui Galatanu. De exemplu: „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."
Dnii Manolescu si Alex Stefanescu sunt de parere ca versurile de acest gen sunt demne sa intre in manualele scolare. Dl Alex Stefanescu scrie:"Poetul Mihail Galatanu poate fi considerat un Paganini al poeziei. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare"(Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941). Cu alte cuvinte, „poezia" dlui Galatanu indeplineste conditia de a primi un premiu national: poate intra in manualele scolare si, de ce nu, poate fi si cantata.
Sa zicem ca dl Stefanescu are dreptate. Isi poate inchipui cineva textul „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..." copiat la tabla din manual, intr-o clasa a unei scoli, de catre un elev de 12 ani si analizat apoi sintactic, impartit in propozitii sub indrumarea atenta a profesoarei? Isi poate cineva imagina un astfel de text recitat de un baietel de clasa a treia primara la serbarea de sfarsit de an scolar in fata parintilor adunati la festivitate si aplaudat cu duiosie de catre cei prezenti? Isi poate imagina cineva astfel de texte puse pe muzica? Faceti un efort, va rog! Inchipuiti-va Corul Radioteleviziunii Romane interpretand de Ziua Nationala a Romaniei in forta, baritonal si in direct la Televiziunea Nationala, acompaniat de Orchestra Radioteleviziunii: „Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!".
Sa nu credeti ca sunt tendentios si ca am ales acest text in mod special. Repet: toata „poezia" dlui Galatanu este asa! Nu poti alege altceva din cartile domniei sale!
Si totusi, Mihail Galatanu ajunge prin 2000 bursier al Guvernului Francez si (atentie, va rog!) al Comunitatii Europene. Este trimis la studii la Paris unde ii are ca profesori pe Alain Dauvergne, consilier al prim-ministrului francez Alian Juppe si pe MICHEL WIEWIORK, un reputat sociolog european, Arlette Marchal, Cristopher Rocquefeuille(editorialisti la LE FIGARO) si multe alte personalitati.
Intrebari: cine l-a recomandat pe dl Mihail GALATANU pentru bursa cu pricina, pentru care merite si cat a costat statul roman trimiterea dlui GALATANU in Franta ca...bursier al guvernului francez?
O intrebare insa atrage dupa sine alte intrebari. Calitatea de membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA presupune nu doar o examinare atenta a candidatului la aceasta demnitate ci si unele avantaje absolut apreciabile, intre care concedii gratuite la casele UNIUNII SCRIITORILOR din tara, pensie de scriitor, gratuitati de tot felul etc. Cine l-a recomandat pe GALATANU pentru a fi admis in USR si pe ce baze? Toate aceste intrebari sugereaza nereguli grave pe linie de cultura si emana o puternica duhoare de coruptie.
Din nou despre falsificarea actului de critica literara
In sfarsit, cum este receptata de critica romaneasca aceasta „poezie" a lui Galatanu? Exista vreun critic literar care sa aiba curajul sa se aplece asupra scrierilor lui Galatanu ? Exista. Iata ce spune despre „poetul" Mihail GALATANU actuala critica romaneasca: „Poetul Mihai GALATANU impresioneaza printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contributie cu maximum de profit cateva zone ale liricii. Galatanu poseda un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii in similitudine cu mirabilele inzestrari precoce ale muzicienilor. De la Nicolae Labis nu am mai asistat la o asemenea tasnire de talent. Lirica lui Mihail Galtanu este ca un jet de plasma, strabate tot, dizolva convenientele." (Gheorghe Grigurcu-Un gheizer liric, revista ROMANIA LITERARA din 29 decembrie 1988)
Sa retinem ca revista ROMANIA LITERARA este condusa de dl NICOLAE MANOLESCU si nimic nu misca acolo fara aprobarea domniei sale. Sa citim si alta apreciere a aceluiasi critic despre opera dlui GALATANU: "Acestui Mihail Galatanu care a „dezvirginat" limba romana se cuvine sa-i recunoastem doua calitati: o expresivitate pe care nu am mai intalnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza si o vitalitate menita a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv. Salutam robustul si minunatul lui talent" (Gheorghe Grigurcu, prefata la volumul ROMANIA CU PROSTII a lui Mihail GALATANU, Editura VINEA 2002)
Sa citam cateva aprecieri privitoare la „opera" dnlui GALATANU ale unor doamne care conduc sectiile CULTURA la doua cotiane foarte mari caroranu le dau numele (din respect pentru unii scriitori colegi cu doamnele in cauza):"Mihail Galatanu este un Ariel minunat al unei lumi care se invecheste. Poezia lui este de o tehnica impecabila"(Iolanda Malamen) si „Mihail Galatanu este un poet valoros si extraordinar a carui lectura m-a fericit de departe" (Eugenia Taralunga).
Dar sa ascultam parerea „greilor" criticii literare romanesti: "Poetul poate fi considerat un Paganini al poeziei tinand sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. El si-a asigurat un loc in istoria literaturii romane. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare" (Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941)
Este vizibil ca toti oamenii astia mint. Asistam aici nu doar la o prostire in fata a publicului ci si la falsificarea flagranta a actului de critica literara atat in sens augmentativ, adica prin exagerarea la maxim a calitatilor literare ale tintei obiect (aici Galatanu) cat si stilistic, prin inventarea unui limbaj fals tehnicist cu pretentii de material stiintific dar care raportat la opera poetica analizata nu se justifica in nici un fel. El are un efect distructiv asupra cititorului tanar care se simte atras de chemarea poetica. Si sunt sute, daca nu mii de astfel de tineri! Un astfel de tanar citind aceste randuri va lua in serios toate aceste aprecieri semnate de „specialisti si critici cu greutate" si in cautare de modele se va duce sa-l citeasca pe GALATANU despre care toata lumea zice ca este un geniu. Din acest moment tanarul este pierdut. El este distrus ca poet. Sufletul lui va fi iremediabil otravit si intoxicat. In cel mai bun caz va iesi din el un mazgalitor de caiete pe jumatate nebun care va incepe sa astearna pe hartie texte delirante si scatologice. Dar tocmai acesta este si scopul celor care vor sa tina lumea sub control.
Un nimic in atentia Europei
Ceea ce este extraordinar de interesant e ca lui Mihail Galatanu i se iau regulat interviuri pentru diferite reviste ale Uniunii Europene, dovada ca actiunea de mistificare a valorilor literare si mai ales de rasturnare a acestora este coordonata la nivel european.
Printre cei care-l intervieveaza asiduu pe „maestrul Galatanu" sunt Angela Furtuna si un oarecare (sau o oarecare) Nicole Pottier de la revistele Agonia France si Francopolis care se lupta sa traduca in franceza nu din poeziile lui Eminescu sau Arghezi ci din „poeziile reprezentative" ale lui Galatanu. Interviurile suna cam asa :
Nicole Potier: "- Cher Mihail Galatanu, vous avez été absorbé dans la splendeur d'une trajectoire d'un grand poète visionnaire. Peut-être n'est-ce pas fortuit que vous soyez justement né le jour où Nichita Stnescu nous a quitté pour toujours. Alex tefnescu vous considérer comme un véritable Paganini de la poésie, « tenant dans sa barbe en fait de Stradivarius, un dictionnaire »... Êtes-vous un poète prédestiné Cher Galatanu?". Adica:"Scumpe Mihail Galatanu, ati fost aspirat cu totul in splendoarea unei traiectorii de poet cu adevarat vizionar. Poate nu intamplator v-ati nascut in ziua in care Nichita Stanescu ne-a parasit pentru totdeauna. Alex Stefanescu va considera un adevarat Paganuni al poeziei care tine sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. Oare sunteti cu adevarat un poet predestinat, scumpe domnule Galatanu?"
La aceasta intrebare raspunde cel interpelat:
„Mihail Galatanu: -Eu m-am nascut in 1983 ca poet in spatiul public. Neindoielnic, poetii sunt fiinte predestinate si angajate pana la cea din urma fibra a fiintei lor...Pentru mine Divinitatea este in sufletul meu, este in mine...Eu cred ca Divinitatea sustine lumea"(Nicole Pottier, pour Agonia France en parteneriat avec Francopolis)
Din nou avem de-a face cu doi actori care joaca ambii comedia. Nici francezul Pottier nu crede ca Galatanu este un poet predestinat si nici Galatanu nu spune adevarul atunci cand spune ca el crede in Dumnezeu. In cel mai bun caz dumnezeul in care el crede se numeste Barabas. Asa a scris si asa a declarat in cartile lui in care l-a batjocorit inclusiv pe Isus. Daca nu este asa, atunci „opera"lui nu este sincera si este falsa. Dar el in interviurile lui spune ca a scris cu convingere tot ce a scris si ca toate scrierile lui sunt sincere. Oricum ai judeca lucrurile din acest punct de vedere, Galatanu minte. Galatanu este un nimic care nu merita nici pe departe atentia vreunei reviste literare si totusi este in atentia Europei. Dar o UNIUNE EUROPEANA care incurajeaza batjocorirea valorilor nationale ale unei tari care se afla in componenta ei nu poate avea respect nici pentru propriile valori si nu se poate numi nici democrata si nici civilizata
Poezia cu iz penal a dlui Galatanu si vajnicii ei aparatori
Sa facem acum loc sa intre in scena marele preot wodoo care a creat prin vrajile lui si prin magia lui neagra pe toti acesti zombi care se misca noaptea prin paginile literaturii romane si se recomanda poeti romani contemporani. Este vorba de criticul proletcultist Nicolae MANOLESCU, culturnic ceausist, actual ambasador al Romaneiei la UNESCO, presedinte al USR si sef de catedra la Universitatea Bucuresti. Plus alte cinci sau sase functii mai mult sau mai putin bugetare.Suspectat de apartenenta la Securitate.
Toata aceasta lume numita poezia romana contemporana se va prabusi cu vuiet odata cu moartea dlui MANOLESCU si nu se stie daca din sfaramaturile ei se vor ridica in picioare mai mult de trei sau patru nume. Si acelea nesemnificative. Acest om si Alex Stefanescu au impins poezia romana in prapastie. Au creat o lume absolut falsa cu false valori, au inventat un limbaj sibilinic si intunericit, pretins stiintific si au lansat teoria subversiva cum ca poezia este o arta pe care nu o poate intelege oricine. Dar cine o poate intelege? Poezia o pot intelege, evident, doar ei, adica dl Manolescu si dl Stefanescu! Si era cu atat mai valoroasa cu cat nimeni nu intelegea nimic din ea! Acest lucru a permis unui grup foarte restrans de insi, in frunte cu dl Manolescu, sa preia initiativa in intreaga lume literara romaneasca si sa-si impuna punctele de vedere proprii (si oamenii lui, bineinteles) in toate posturile cheie ale tuturor institutiilor culturale legate de literatura din Romania.Scriitori uriasi prin valoarea lor artistica si a talentului lor au fost indepartati sau impinsi in planul doi al literaturii, in timp ce au fost scosi in fata scriitori stersi si nesemnificativi, cel mai bun exemplu fiind Nichita Stanescu scos in fata ca un adevarat geniu national si „confectionat" practic din nimic de catre dl MANOLESCU la ordinul Securitatii.
Ca si alte zeci de „poeti" fabricati la saiba si care nu au nimic de spus in cartile lor, dl Mihail Galatanu este odrasla de suflet a dlui Nicolae Manolescu. De aceea in 2001, cand lui Galatanu i s-a intocmit dosar penal de catre Parchetul din Brasov pentru ofensa adusa insemnelor tarii, lezarea sentimentului national si imoralitate (scriere si raspandire ilegala de pornografie, delict amendat de legile UE), dl MANOLESCU a sarit ca ars si a scris in ROMANIA LITERARA:
„In ROMANIA LIBERA din 28 august 2000 se face public un document uluitor, o scrisoare a IPJ Brasov catre Uniunea Scriitorilor din Romania prin care sunt solicitate unele informatii in interesul rezolvarii unei cauze penale aflata in lucru la IPJ Brasov. Este vorba despre un apel al unor romani din tara dar si din strainatate (SUA, Anglia, Canada) in care este reclamata o campanie de denigrare a valorilor culturale si nationale prin promovarea subculturii si a creatiei obscene decadente si se cere masuri contra vinovatilor, adica impotriva lui Mihail Galatanu pentru volumul O NOAPTE CU PATRIA....Dar dnii Galatanu si Ianus n-au devalizat nici o banca, n-au calcat pe nimeni cu masina, n-au violat nici o octogenara! Cand am reclamat intr-un editorial educatia nationalist-sovina a tinerilor din scolile SRI, primul adjunct al institutiei m-a asigurat ca greseam. Dar eu raman la convingerea ca scolile militare si de SRI se fac raspunzatoare de tot acel spirit cultural antioccidental care sufla ca un taifun mititel. Acolo duhul national-comunismului este treaz. Convingerea ca libertatile pe care si le poate lua un poet sunt in stare sa distruga valorile morale ale neamului vin din rezervele amestecate ale imbecilitatii comuniste si hitleriste" (Nicolae MANOLESCU, postfata la volumul O NOAPTE CU PATRIA al lui Mihail Galatanu).
Este limpede asadar cine aste sprijinitorul din umbra al lui Galatanu si autorul moral (mai bine zis imoral) al vespasienelor galateniste numite „poezii". Daca este asa de sigur ca nationalismul trebuie aruncat la gunoi de ce nu se duce oare dl MANOLESCU sa recite in fata militarilor romani din Afganistan si Irak poemele dlui GALATANU? De ce nu se duce sa smulga Tricolorul (pe care-l batjocoreste protejatul sau Galatanu) de pe trupurile militarilor morti in Irak sau Afganistan si care vin in tara infasurate in acel drapel?
Sigur ca la vremea respectiva printre legumele care conduceau ministerele Apararii, al Internelor precum si SRI-ul din Romania nu s-a gasit nimeni sa dea o pereche de palme batranului critic proletcultist si sa-l duca pe banca acuzarii alaturi de pupilul lui. Acel proces trebuia sa continue si oprirea lui si inchiderea dosarului penal al lui Galatanu au facut poate un mare rau literaturii romane moderne si poate chiar si tarii. Probabil ca dincolo de izul penal al poeziei lui Galatanu SRI-ul ar fi descoperit multe dedesubturi care l-ar fi interesat. Ca si dl Alex Stefanescu, dl Nicolae Manolescu nu a scris si nu a publicat nicaieri in toata viata domniei sale nici macar un singur vers sau o amarata de schita literara. Respectivii domni au venit pe lume... direct critici literari.
Personal consider un lucru extrem de imoral sa te apuci sa dai lectii intr-un domeniu la care nu ai contribuit cu nimic. Totusi, batranul critic proletcultist Nicolae Manolescu are dreptate. In Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, exista deja un spirit antioccidental care acum este un taifun mititel dar care in curand va ajunge un taifun care-i va matura pe multi de pe fata pamantului daca Uniunea Europena va continua politica ei sistematic antinationalista si agresiva la adresa mandriei nationale a unora dintre cetatenii ei. Si nu este vorba doar despre recenta revolutie din Ungaria innabusita cu greu de fortele de ordine (si fara prea mare tragere de inima) in care oamenii satui de o propaganda mincinoasa au dat foc drapelelor europene si au ocupat televiziunea de stat. Sa nu uite Uniunea Europeana ca militarii romani care mor in Irak si in Afganistan mor in numele apararii Romaniei si vin acasa infasurati in drapelul tricolor romanesc. Daca va distruge aceste doua notiuni, Uniunea Europeana va distruge una dintre caramizile de la baza temeliei ei.
Spre nefericirea dlui Nicolae MANOLESCU si a lui Alex STEFANESCU, trebuie sa spun ca autorul acestor randuri este dublu licentiat in stiinte filologice si are studii de doctorat in literatura. Eu sunt unul dintre cei carora dl Manolescu nu le poate da lectii in sfera literaturii. Iata ce spun eu tinerei generatii! Aruncati la gunoi toate cartile de poezie pe care nu intelegeti sau care nu va trezesc nici un fel de sentiment inaltator. Cautati pe marii poeti din trecut! Bateti la portile bibliotecilor si cititi operelor clasicilor si nu bateti la usile UNIUNII SCRIITORILOR, pentru ca nu este nimic in acea uniune care sa va faca sa deveniti poeti.Este un loc in care se dau premii mincinoase unor scriitori mincinosi. Acolo se medaliaza gunoiul si se nemureste nimicul. Daca vreti sa ajungeti cu adevarat poeti urmati sfaturile lui Rilke si fugiti de critici cat puteti.
Nu va asteptati la premii literare! Ele sunt arvunite deja pe zece ani de aici inainte la tarabele politicii europene, atat in Romania cat si dincolo de granite! Inclusiv Premiul Nobel! In Romania listele cu cei care urmeaza sa fie premiati se fac in alta parte decat pe mesele juriului! Sa nu uitati niciodata, nici o secunda ca traiti in tara in care nici Eminescu , nici Creabga si nici Caragiale sau Slavici nu au primit cat au fost in viata nici un fel de premiu literar! Nici un juriu nu i-a remarcat! Si au fost regii literaturii romane! Premiile nu sunt pentru regii literaturii ci pentru aurolacii literaturii romane! Pentru copii strazii si ai subsolului literaturii romane. Premiile sunt pentru Zilele Festivalului Literaturii de la Mamaia, zece mii de euro, de zece ori zece mii de euro si inca pe atat si Dumnezeu mai stie cat, indesate in buzunarele unor scriitori latino-americani de catre dl Nicolae Manolescu in timp ce scriitorii romani asteapta randul la ingropare gratuita pe banii statului!.
Mergi la biblioteca si citeste-l pe Byron, tinere care vrei sa ajungi un poet cunoscut. El te va trimite la prietenul lui cel mai bun, la Dante. De acolo vei fi indrumat la alti si la alti poeti. Nici o bursa nu te va face poet, dar ei toti te vor face!.
In ceea ce-l priveste pe batranul domn Manolescu, daca el nu va da seama pe lumea aceasta de ceea ce a facut cu actuala literatura romana, pe lumea cealalta va da in mod sigur! Asa cum a procedat in trecut eliminand selectiv din istoriile literaturii romane sute de scriitori merituosi, ajutat de Alex Stefanescu tot asa procedeaza si azi. Intr-o zi, candva, in viitor, o mana ii va taia si pe ei de pe lista scriitorilor romani. Pentru ca asa cum zice BIBLIA, nimeni nu poate lua foc in san fara sa i se aprinda hainele (Proverbele lui Solomon, 6/27)
Emil TERMURE
Adauga la favorite (48) | Citati acest articol pe situl dumneavoastra | Vizualizari: 3394| Comentarii (27) | |
| 11. S nu aruncm cu piatra... Scris de Aurel Concu, on 01-03-2010 07:37 Eu cred c acest Galatanu nu are alt merit dect acela de a spune lucrurilor pe nume ntr-un registru propriu, terifiant, ce-i drept, dar adecvat realitcilor contemporane. E dreptul su. S-l acuzi de o a_a-zis lips de patriotism sau de o presupus denigrare a valorilor culturale _i nacionale, cu sprijinul domnilor Manolescu _i Stefnescu, cnd aceste sentimente _i valori nu mai au nimic n comun cu realitatea, este de-a dreptul cargaghios. Rul se afl n alt parte ! |
| 12. involutie Scris de viorel gongu, on 01-03-2010 19:40 Sa nu mai acceptam asemenea mizerii.Ele se nasc din coterii, conspiratii, interes returnate incrucisat pentru a se pierde urma. Se mizeaza pe sila generala si lentoarea sau inexistenta de reactie a celor ce au bun simt si sunt cotropiti de sila. Citeam un"poem", laudat de multi, care relata jena unei fete, aflata in ultima zi de ciclu si care, dupa ce a facut sex cu "poetul" se jena si i-a oferit bani sa-i plateasca salteaua. Acesta este schimbul de maine al "genialului". Eu am fost sanctionat drastic pentru atitudine. O fi bine? N-o fi bine? |
| 13. EXECRABIL Scris de Un calator, on 04-03-2010 15:53  Acesti domni ar trebui executati pe loc! |
| 14. Rusine lui si celor care il sustin... Scris de GabyS, on 06-03-2010 19:33 Nu cred ca sunt prea multe de zis ...ca deja el se descrie foarte clar in poeziile lui de -2 bani ... nu merita sa fie roman... e un gunoi de pe fundul galetii ) |
| 15. criminal Scris de Camelia, on 09-03-2010 15:07 Nu am cuvinte care sa descrie dezgustul pe care-l simt pentru acest gen de poiezie.Recunosc ca nu am citit tot pentru a nu fi nevoita sa ating mentalul meu de aceste criminale expresii. Sper ca nici macar din curiozitate sa nu se gaseasca cititori pentu acest gen, asa poate va intelege oricine ca nu merita sa-si sacrifice timpul si cerneala. Faptul ca a fost sustinut si ales pentru a scrie, este condamnabil sau denota ca a fost ales in necunostinta de cauza. |
| 16. Poetul genial Scris de Razesu, on 16-03-2010 19:40 Inainte de toate, ce scrie Galatanu nu are ce cauta in aria poeziei. Este un joc de cuvinte imbecil, agramat si pornografic, cu evidente nuante psihopatice. Reprezentantii Ministerului Culturii, ai Apararii Nationale si ai Justitiei, ca sa nu mai vorbim de Universitatile umaniste, de Societatea civila si de Protectia Consumatorului, care ar trebui sa-l dea pe mana justitiei pentru ultraj grav. Isi poate inchipui ca intr-o tara civilizata ar putea fi gasite asemenea texte si carti. Nu ar trebui pedepsite editurile care publica asa ceva ? Nu vad de ce se face proces lui Mazare pentru ca a aparut imbracat in uniforma nazista si nu lui Galatanu ca insulta grav si iremediabil tara si patria, bunuri inalienabile ale tuturor romanilor, carora nu le este indiferent ca ni se scuipa patria cum nu le este indiferent ca le este scuipata si batjocorita mama, sotia sau sora. Aici nu mai este vorba de o intamplare este vorba de un caz patologic si asa cum se condamna autorii morali si complicii, trebuie condamnati si sustinatorii si adulatorii lui. Este o rusine pentru toti scriitorii din Romania si pentru toate societatile si organizatiile cu caracter cultural. Dar ne meritam soarta. Nu i-a spun nimeni imic lui Brumaru pentru poezia lui stupida, nu le-a spus nimeni nimic celor de la Jurnalul National cand au publicat Amintirile lui Creanga odata cu Povestea Povestilor, nu s-au sfiit nici scriitori mai cu staif sa scrie direct cuvintele pornografice care se scriu numai pe peretii latrinelor si asa mai departe. Trebuie luate masuri foarte drastice pentru a se defini perfect de bine (in conditiile actuale) pornografia si a fi pedepsita. Ne facem ca ne porotejam copiii dar nu o facenm decat in varful buzelor si fara nici un mesaj clar. Unde vom ajunge ? Daca Domnul Manolescu poate spune ca Galatanu nu a violat o octogenara si nu a calcat pe nimeni cu masina ca sa fdie pus in catuse, atunci numai Dumnezeu sa ne apere. Galatanu a violat o batrana, nu octogenara ci una de mai bine de doua mii de ani si care este mama noastra a tuturor, de care nimeni nu are voie sa-si bata joc. |
| 17. Jalnic... Scris de Vlad, on 27-03-2010 21:14 Efectele nocive ale sindromului Tourette ridicate la rangul de poezie, premiata chiar cu bani opriti la impozitarea pensiei de vaduva a unei sotii de militar ucis in Afganistan luptand pentru numele si onoarea aceleiasi Patrii batjocorite de acest Eunuc. NU, NU NE-AM NASCUT IN LOCUL POTRIVIT! |
| 18. De-o teapa cu Patapievici... Scris de Radu Humor, on 28-03-2010 17:18 Pai a vazut ca Patapievici poate scrie orice despre Romania si ajunge directorul ICR si s-a conformat ! |
| 19. Cerem reinstauraraea neconditionata a pe Scris de vasile, on 01-04-2010 12:54 Am ajuns la etapa in care sa cerem reinstaurarea pedepsei cu moartea si sa condamnam public la esafod prion spinzuratoare pe acesti criminali ai statului roman , aflati in solda imperiilor ocultei mondiale. Regretam suta la mie asasinarea eroului Ceausescu, deoarece urmasii lui sunt de un milion de ori mai criminali pentru poprul si statul roman. Solcit public asasinarea sau execitarea acestor tradatori de tara.Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia "Fulger". 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor. Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei "Fulger". De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca? Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara. Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei. In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger" au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte. Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei... spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala... peste 2 milioane de dolari. Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, "Incoruptibilii" romani au reusit sa lichideze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu. |
| 20. Executia publica Scris de vasile, on 01-04-2010 12:55 Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia "Fulger". 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor. Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei "Fulger". De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca? Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara. Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei. In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger" au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte. Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei... spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala... peste 2 milioane de dolari. Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, "Incoruptibilii" romani au reusit sa lichideze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu. |
|
O agresiune si un atac fara precedent impotriva culturii nationale si a valorilor europene girate de dnii Nicolae MANOLESCU si Alex STEFANESCU. Literatura romana contemporana de la sacramental la excremental.
„Caca-m-as pe mine pe strada, ce tate ai, fa Patrie,/O noapte cu tine, Patrie, si apoi sa mor!/Intre tatele tale, fa Patrie, fa Fefeleago, vreau sa ejaculez/Gafaie si tu un pic, fa Patrie, ca sa ma exciti,/Da-ti si tu Tricoloru jos de pe tine/Sa-ti ginim bulanele goale/Ha?
Asa e mai bine?/Sau vrei sa ti-o bag mai adanc?/O, Patrie, ce unsa intra in tine!/Ah, Patrie!, ah!...Aaah!...Aaaaaah!...Iuuuuh!/ Mai da un pic din ***, fa Patrie! Vreau sa simt gaoaza ta dulce!/Fa Patrie, mai ridica un pic fusta/Ah ce *** ai/ Fa Patrie, ai un *** ca un magnet! /Ce dinti ai cu care mi-ai musca si coaiele, fa Patrie, cand esti in calduri! Esti curva, ai pizdulice la spate, mai spre fund, ca tataroaicele!"(Mihail Galatanu-O noapte cu tine si apoi sa mor)
„Ce bani buni ai facut tu, fa Patrie,/Cu turcaleti, cu arabi, cu libaneji si curji, /in boschete sau direct din picioare/Toti stiu ca esti meseriasa cand dai din bucile tale, fa Patrie,/Ale tale sunt paraiasele de sperma care-ti curg printre sani,/ Ale tale izvoarele de fecale!/Ce frumoasa esti tu, fa Patrie si cum ne lasi sa ti-o bagam toti intre picioare,/Stai si tu la noi macar o data, fa Patrie, sa ne dam si noi drumul in tine!/Ce sfinctere si ce rozeta ai, fa Patrie,/Nimeni nu da asa de bine din *** ca tine?..."(Mihail Galatanu-O noapte cu Patria)
„La urina lor fierbinte sedzum si plansem/La pulpa lor plina de par si la sudoarea lor cu gust de maces/Visez urina lor fierbinte/Io sunt pastorul intristat care priveste la tatele lor de artemis/Simt himenul lor vibrand"(Mihail Galatanu-La urina lor fierbinte sedzum si plansem)
Ne pare rau pentru persoanele sensibile, dar citatele pe care le-am redat mai sus sunt fragmente din diferite „poezii" adunate in volume semnate de scriitorul Mihail GALATANU, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Ele circula liber pe piata cartii din Romania, se pot gasi la vanzare in toate librariile din Romania si, bineinteles, in toate bibliotecile importante din Romania.
Ar fi o gresala regretabila sa consideram astfelde texte literatura pornografica, pentru ca ele nu sunt asa ceva! Ar fi o gresala sa condamnam pe Mihail GALATANU pentru aceste texte, pentru ca autorul este iresponsabil. Cand dai publicitatii asa ceva, te descalifici ca scriitor. Inseamna, in mod indubitabil, ca ti-ai pierdut simtul autocenzurei si in termeni medicali psihiatrici acest lucru se numeste dementa.
Desi nu o sa va vina sa credeti, aceste „poezii" au fost traduse chiar in cateva limbi straine si reprezinta in fata strainilor ...cultura romana.
„Cartile" din care am extras citatele de mai sus au diferite titluri: POETUS CAPTIVUS, O NOAPTE CU PATRIA, MEMORIALUL PLACERII, ROMANIA CU PROSTII etc. Ele reprezinta noul curent cultural in poezia romana incurajat de Uniunea Europeana prin dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU care il considera pe autorul lor „un poet de un talent iesit din comun" care poate fi luat exemplu de tinerele generatii, un fel de Eminescu sau Arghezi. Pentru versuri de acest gen „poetul" Mihail GALATANU a primit patru premii nationale de poezie, a primit premiile LUCEAFARUL, SORESCU, REBREANU, LABIS, a fost ales membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA, a fost trimis la studii in strainatate ca bursier in Franta si a fost inclus in toate antologiile de poezie din ultimii ani, iar in recenta ISTORIE A LITERATURII ROMANE a lui Alex STEFANESCU i s-a dedicat un capitol intreg plus un portret gigantic care arata ca pentru Alex Stefanescu acest Mihail Galatanu, fost lacatus mecanic de profesie, este mai important decat Eminescu.
Un complot al Ocultei Mondiale impotriva culturii romane
Poate ca vor exista cititori care vor crede ca am ales special aceste texte pentru a lovi in „imaginea" dlui Galatanu. Ii asigur ca nu am avut nici o clipa aceasta intentie, dar dupa cum se poate citi din titlul articolului meu (Tribunalul Literaturii Romane), aici este vorba de un tribunal literar care judeca impostorii literaturii, iar ratiunea pentru care acele texte au fost citate (sau vor fi redate pe parcursul articolului meu ceva mai incolo) este aceea ca ele constituie probe materiale si dovezi indubitabile nu doar ale unui atac fara precedent la poezia romana, dar chiar ale unui complot foarte bine organizat impotriva culturii romane si a valorilor europene.
Sigur ca un cutit de bucatarie sau un topor nu au ce cauta intr-o sedinta de judecata si cu atat mai putin judecatorii nu au vreun motiv sa se hollbeze la asa ceva in sala tribunalului. Dar cand acele instrumente sunt manjite de sange si constituie corpuri delicte si instrumentele cu care s-au savarsit omoruri, atunci nu numai ca prezenta unor astfel de instrumente in sala tribunalului este necesara, dar judecatorii sunt obligati sa le studieze cu atentie si chiar sa le foloseasca in probatoriul lor. Textele dnului Galatanu pe care eu le citez aici le citez in calitate de corpuri delicte ale unei crime fara precedent in intreaga istorie a literaturii romane si a culturii nationale.
Am atras de multe ori atentia ca intreaga cultura romana in general si literatura in special sunt supuse unor declasari sistematice care urmaresc prin metode extrem de abile desfiintarea si compromiterea ideii de poezie. Actuala Oculta Mondiala care crede ca poate conduce lumea (dar se insala) stie foarte bine ca toate revolutiile au avut ca punct de plecare poezia revolutionara. Puskin, Byron, Cheny, Hugo, Heine, Lenau, au reusit prin poemele lor vibrante sa induca in sufletele popoarelor lor sentimentul revoltei si sa le ridice la lupta de eliberare sociala sau nationala. Oculta Mondiala a hotarat evitarea aparitiei unor astfel de oameni si spalarea creierelor tinerelor generatii inlocuind in sufletele acestora tot ceea ce este sublim, frumos si curat cu erezii, cu false doctrine estetice si filosofice si cu ateismul profund.
Indepartarea tinerelor generatii de adevarata literatura si de adevarata poezie a fost o actiune gigantica despre care voi mai scrie pe viitor si in care stapanii din umbra ai lumii au mobilizat esteti, falsi artisti si o armata de critici literari a caror misiune este sa indeparteze din circuitul scolar si mediac valorile adevarate si sa le inlocuiasca in constientul multimilor cu false valori. Astfel de actiuni sunt pacate mult mai grave decat crimele si pentru astfel de crime dnii Nicolae MANOLESCU, Alex STEFANESCU si altii ca ei vor arde in iad.
In realitate este vorba de un complot odios prin care o personalitate, confectionata si ea la randul ei din materiale false, folosindu-se de notorietatea ei si de puternicele mijloace mass-media de care dispune astazi societatea moderna (ziare, televiziuni, internet) indica tinerelor generatii, publicului sau amatorilor de literatura false idealuri estetice si modele toxice. De pe vremea lui Mesmer se stie ca nu doar fiinta umana ci si colectivitatea pot fi supuse inductiei hipnotice si pot fi convinse prin anumite mijloace sa execute cele mai aberante comenzi sau sa admire cele mai dezagreabile tinte care i se indica. Hipnotizata, o femeie se poate indragosti lulea de un semafor daca i se va spune ca el este cel mai frumos barbat de pe pamant. S-a demonstrat asta in mod stiintific. Nimeni nu poate spune de ce fiintele umane se comporta astfel, dar se pare ca actualii stapani din umbra ai lumii au intuit ca se pot folosi de aceasta slabiciune umana pentru a-si atinge scopurile. In scopul indepartarii tinerelor generatii de adevarata poezie si de adevaratele valori culturale sunt folositi, printre altele, criticii literari. Este in fond un complot al ocultei mondiale avand ca scop dezorientarea totala a tinerelor generatii.
La acest complot sunt cooptati infractori extrem de versati si de periculosi. Infractorul principal in cazul de care eu vorbesc aici nu este insa autorul textelor de mai sus, care se numeste Mihail GALATANU. Infractorii adevarati stau ascunsi inapoia acestui ins despre care eu imi exercit dreptul meu constitutional de a opina ca este un iresponsabil si un jalnic psihopat obsedat sexual. El constituie doar unealta de care adevaratii infractori se folosesc. Adevaratii infractori in cazul Mihail GALATANU sunt NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU, personalitati de seama ale culturii noastre contemporane (cel putin oficial) si slujbasi ocupand functii grele in aparatul de stat al Guvernului Romaniei.
Un ambasador al Romaniei care incurajeaza pe ponegritorii Romaniei
Cel dintai, dl NICOLAE MANOLESCU este ambasador al Romaniei la UNESCO si este platit cu bani grei de acea Patrie despre care Mihai Galatanu scrie ca este o prostituta decazuta care il musca pe autor „de coaie". Aceasta Patrie (Romania), ii plateste lunar cu mii de euro de la bugetul ei pe dl NICOLAE MANOLESCU (ca ambasador, ca sef de catedra la Universitatea de stat din Bucuresti si ca presedinte al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA) si pe dl ALEX STEFANESCU ca redactor-sef al revistei Romania Literara a USR (finantata de la buget) si ca slujbas al USR (institutie bugetara). Despre aceasta Patrie (Romania) dl Mihai GALATANU (poet apreciat de catre dnii NICOLAE MANOLESCU si ALEX STEFANESCU drept „un talent artistic iesit din comun si un poet de-a dreptul genial care a dat literaturii romane o opera durabila") mai scrie in cartile lui care se pot gasi si cumpara in librariile din Romania:
„Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!" (Mihail Galatanu - Am coaiele doldora de samanta) sau:
„Nici o alta Patrie nu e ca tine/Nici o alta Patrie nu are curisorul tau zemos/ Nici bucile tale asa rotunde ca tine/Cum coiesti tu coitul, fa Patrie,/Dar ai imbatranit/Nu se mai uita nimeni la tine,/Se vede sancrul printre sifilisurile tale/Lasa-ne sa te scuipam,/Doar-doar ne-o trece greata de tine, Patrie" !" (Mihail Galatanu - Nici o patrie)
Citatele de mai sus sunt extrase din volumele de „poezie" O NOAPTE CU PATRIA, aparut la Editura VINEA in anul 2001 si ROMANIA CU PROSTII, aparut la Editura CARTEA ROMANEASCA in 2002, la fel ca si volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, aparut tot la Editura CARTEA ROMANEASCA in 1996. Amintim in treacat ca pana a fi falimentata in mod intentionat in 2005, Editura Cartea Romaneasca a fost institutie bugetara, deci dl Mihail Galatanu nu a platit un leu pentru cartile aparute aici. Dimpotriva, a primit bani pentru literatura excrementala pe care o scrie si care a vazut aici lumina tiparului.
Din lacatus mecanic redactor-sef la Evenimentul Zilei
Sa nu credeti cumva ca toate citatele din „opera maestrului Galatanu", cum mai este numit in presa la modul foarte serios autorul, au fost alese de mine intentionat. Nu! Aproape toate cartile dlui Galatanu sunt scrise asa. Aceste carti sunt de la un capat la altul niste invective atat de toxice si niste vulgaritati atat de murdare incat cuvintele balegar sau gunoi s-ar simti jignite daca ar fi alaturate acestor texte in scop comparativ. Si pe buna dreptate, fiindca balegarul si gunoiul sunt elemente fertilizatoare, stimuleaza cresterea culturilor in timp ce textele dlui GALATANU sunt pur si simplu toxice. Ucid arta literara, dar tocmai din aceasta cauza sunt, in mod paradoxal, valoroase. Sunt otravuri si nicaieri otravurile nu sunt ieftine, mai ales cele letale.
Cartile dlui Galatanu constituie probe indubitabile ale unui complot impotriva culturii romane si tocmai din aceasta cauza sunt extrem de valoroase. Fara a-l inculpa in vreun fel pe autorul lor (pe care-l consider totalmente iresponsabil), ele trebuie studiate cu foarte multa atentie, pentru ca numai asa vom ajunge la adevaratii atentatori care urmaresc distrugerea culturii romane si a constiintei artistice a tinerei generatii. In unele din aceste carti natiunea romana si ideea de patrie sunt terfelite lejer (volumele O NOAPTE CU PATRIA sau ROMANIA CU PROSTII ori EVANGHELIA DUPA BARABAS). In celelalte ratiunea dispare aproape complet sub vocabularul suburban. Dar dl Mihail GALATANU nu scrie doar despre patrie. Dansul „scrie" si despre iubire ca sentiment uman si despre femeie ca obiect al adoratiei lui (este drept, o adoratie ceva mai speciala):
„Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."(Mihail Galatanu-Te-as tunde incet cu un foarfece)
„Caca-m-as pe mine, ce tate are gagica asta/Care se tremura mahmure/Caca-m-as pe mine ce misto e pasarica ei/ Si pasarica si fofloancele lor si fofoloanca pizdulicii lor!" (Mihail Galatanu-Ma ia pe dinainte gura lor)
„Imi scriu numele pe toate femeile care trec pe strada/Pizdele mamelor lor de iele, caca-m-as in lift, ce misto sunt toate/si eu le-as bea din anus/Sa n-arunce cineva cu bombe artizanale/In anusul lor fasnet/sa nu cada grenade in incinta gaoazei ei dulci si sa faca 13-15 intre flocii ei" (Mihail Galatanu -O, cand trece ea pe strada)
„Noi fericiti iti lingem vaile noadei, saua curului/Ca avem mai multe limbi/Care te asalteaza/Iti penetram vaginul, iti bagam capul in uter/Si strigam sa auzim ecoul" /"(Mihail Galatanu -Nenea Incendiul)
„Chicotim. Ridicam fusta tuturor gagicilor care trec./Textul pulseaza fierbine bine incaput in chilotel/Acolo intre picioarele lor/Ce pronuntie labiala are abdomenul lor...hic!...hic!...hic!...bag-o mai adanc!...bag-o mai tare!...mai repede!..." (Mihail Galatanu -Femme menage)
Dl Mihail Galatanu abordeaza in cartile lui si teme mult mai profunde decat iubirea sau frumusetea feminina. Da o atentie deosebita spiritualitatii si se declara un adept al Divinitatii, un om care se inchina Creatorului. Dar carui Creator se inchina dl Mihail Galatanu? Carei Divinitati? Lui Dumnezeu? Lui Isus Cristos? Nu! Dl GALATANU se inchina lui Barabas, talharul din Noul Testament:
„Barabas este Mantuitorul nostru rastignit pe cruce. Noi lui Barabas ne inchinam! O, Barabas, da-ne noua sa bem din sangele Tau care s-a varsat pentru iertarea pacatelor noastre. Noi in Tine credem si am citit pe de rost Evanghelia dupa Barabas. Noi suntem dupa chipul si asemanarea lui Barabas, pe El L-am iubit si minunile pe care le facea cand se-mbata."
(MIHAIL GALATANU, volumul EVANGHELIA LUI BARABAS, Editura Cartea Romaneasca 1996)
Este timpul sa inchei aici publicitatea nemeritata pe care i-am facut-o „operei" dlui MIHAIL GALATANU si inainte de a merge mai departe sa spun ceva despre autorul acesteia, cu toate ca prea multe nu se prea pot scrie despre el.
Mihai Galatanu s-a nascut la Galati in 1963. Dat afara din vreo doua licee militare (Liceul Militar Stefan cel Mare din Campulung Moldovenesc si Liceul Militar Tudor Vladimirescu din Craiova), reuseste sa isi ia diploma de bacalureat la un liceu civil, Mihail Kogalniceanu din Galati in anul 1981 si lucreaza timp de vreo patru ani ca lacatus mecanic la Fabrica de unelte pescaresti din Galati. Urmeaza tot la Galati cursurile Facultatii de Fizica-Mecanica pe care o absolva tarziu, devenind specialist in "bazele cercetarii experimentale" (specialitate despre care nu am reusit sa aflu nimic). Pe timpul cat lucra ca lacatus mecanic are o iluminatie cum ca ar fi poet si incepe sa trimita „poezii" la diferite reviste. In acest fel este „descoperit" de fostul culturnic ceausist Alex Stefanescu.
Dupa 1989, in mod absolut curios, fostul lacatus mecanic Mihail Galatanu ocupa numai functii de redactor-sef de ziar (se pare ca altceva decat redactor-sef si director de ziar nu poate fi) pe la publicatiile FLAGRANT, EXPRESS, FLACARA, CAPITAL, EVENIMENTUL ZILEI, ZIUA etc. pe care le va parasi pe rand fara a se putea stabili la vreuna din acestea.
Sa intram in miezul problemei .
Incepand cu anul 1997, dl Galatanu publica regulat in fiecare an cate un volum, fie de „poezie", fie de proza. Ce fel de „literatura" si ce fel de „poezie" scrie dl GALATANU am vazut mai sus. Problema nu este insa cu aceasta literatura a domniei sale. Dupa cum se stie, literatura este o marfa. Fiecare este liber sa fabrice orice fel de literatura doreste si chiar s-o puna in vanzare. Intr- lume libera oricine are dreptul la libera expresie (mai ales in arta) si poate sa creada in orice (inclusiv in Satan!) cu conditia ca aceasta libertate a lui sa nu incalce libertatea altcuiva (inclusiv cea de credinta) sau convingerile altcuiva. Cartile dlui Galatanu nu respecta aceste din urma criterii si ele incalca grav libertatea altora, atat cea patriotica (si care consta in aceea de a-ti iubi tara), precum si libertatea religioasa prin ofensarea convingerilor religioase ale altora. Despre instigarea la imoralitate nu mai amintesc nimic. Daca dl Galatanu este barabist, sadochist sau satanist este treaba lui. Are dreptul sa fie, dar nu are dreptul sa faca prozelitism satanist pe banii statului roman si ai mei, care sunt contribuabil. Iar dl GALATANU tocmai asta face.
Si aici intram, in sfarsit in miezul problemei.
In anul 2001 Parchetul din Brasov, la sesizarea IPJ Brasov si a mai multor cetateni romani din tara si din strainatate (in special din America) a deschis dosar de urmarire penala lui Mihail Galatanu pentru ofensa adusa sentimentului patriotic national si moraleicrestine.
Cu toate acestea, Parchetul din Brasov a facut o mare greseala. A deschis dosar penal cui nu trebuia. Din pacate procurorii si politistii de la Parchetul din Brasov s-au aplecat doar asupra a ceea ce a scris Mihail GALATANU si nu si asupra a ceea ce au scris despre opera lui Mihail Galatanu dnii Nicolae MANOLESCU si ALEX STEFANESCU. Daca ar fi facut-o, ar fi observat ca era necesar ca sa se inceapa urmarirea penala nu impotriva lui Galatanu ci impotriva instigatorilor din umbra ai acestuia.
Mihail GALATANU, asa cum am mai spus, este iresponsabil. Faptul ca el este azi in libertate e doar pura intamplare. Sunt multi ca el. Pe frontispiciul celui mai mare spital de nebuni din lume, aflat la Lisabona („marele nostru balamuc" cum ii spun cu mandrie portughezii) scrie cu litere uriase: "NU TOTI CEI CARE SUNT INCHISI AICI SUNT BOLNAVI SI NU TOTI CEI CARE SUNT AFARA IN LIBERTATE SUNT SANATOSI".
Ca membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, ca filolog si ca ziarist, accept faptul ca Galatanu este liber sa scrie proza lui scatologica numita „poezie". La fel nebunii la balamuc sunt liberi sa spuna tot ce le trece prin cap. Totusi, nimanui nu i-a trecut prin cap sa-i premieze pe nebuni pentru spontaneitate ori sa le dea recompense banesti pentru imaginatia lor cu adevarat inepuizabila. Si asta inca pe banii mei de contribuabil la bugetul statului. Dl Galatanu a primit si una si alta. Adica si bani si premii. Mai mult, a fost acceptat ca membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA. A primit patru Premii Nationale pentru Poezie, plus premiile LABIS, SORESCU, REBREANU si LUCEAFARUL. Este practic abonat la premii literare. Este prezent in peste zece antologii de poezie, in istoriile literaturii romane contemporane (si vom scrie in curand si ce reprezinta aceste istorii care numai istorii ale literaturii nu sunt!) si este considerat un fel de clasic in viata al literaturii romane.
Cu cat „operele" acestui autor sunt mai...nesanatoase (ca sa zic asa) din punct de vedere medical, cu atat premiile si aprecierile criticilor sunt mai substantiale si este imposibil ca acest lucru sa nu sara in ochi. Probabil ca in momentul cand in librarii se va pune la vanzare un nolum de „poezii" semnat GALATANU si ale carui file vor fi unse cu excrementele autorului, intreaga critica romaneasca in frunte cu dnii Manolescu si Stefanescu va cade in extaz si dl Mihail GALATANU va fi ales membru al ACADEMIEI ROMANE. Personal nu am nimic impotriva acestui lucru. Dar trebuie amintit ceva.
Una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru ca un poet sa primeasca un Premiu national pentru poezie (si dl GALATANU a primit patru astfel de premii!) este aceea ca macar cateva dintre poeziile lui sa atinga performante clasice, sa se preteze a intra in manualele scolare si sa se preteze a fi puse pe muzica. Haideti sa luam la intamplare un text „poetic" de-al dlui Galatanu. De exemplu: „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..."
Dnii Manolescu si Alex Stefanescu sunt de parere ca versurile de acest gen sunt demne sa intre in manualele scolare. Dl Alex Stefanescu scrie:"Poetul Mihail Galatanu poate fi considerat un Paganini al poeziei. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare"(Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941). Cu alte cuvinte, „poezia" dlui Galatanu indeplineste conditia de a primi un premiu national: poate intra in manualele scolare si, de ce nu, poate fi si cantata.
Sa zicem ca dl Stefanescu are dreptate. Isi poate inchipui cineva textul „Pasarica, fa, cat cantareste si cat pretuieste curul tau?/Pe ce piata iti vinzi flocii tai nabadaiosi pe care, oh, intreaga zi si intreaga noapte as sta sa-i miros?..." copiat la tabla din manual, intr-o clasa a unei scoli, de catre un elev de 12 ani si analizat apoi sintactic, impartit in propozitii sub indrumarea atenta a profesoarei? Isi poate cineva imagina un astfel de text recitat de un baietel de clasa a treia primara la serbarea de sfarsit de an scolar in fata parintilor adunati la festivitate si aplaudat cu duiosie de catre cei prezenti? Isi poate imagina cineva astfel de texte puse pe muzica? Faceti un efort, va rog! Inchipuiti-va Corul Radioteleviziunii Romane interpretand de Ziua Nationala a Romaniei in forta, baritonal si in direct la Televiziunea Nationala, acompaniat de Orchestra Radioteleviziunii: „Am coaiele doldora de samanta/si as vrea s-o ejaculez pe vaile tale, Patria mea/ Caca-m-as in poienile tale, Patrie,/Pisa-m-as pe toate cuvintele mari pe care lumea le rosteste pentru tine, Patrie!".
Sa nu credeti ca sunt tendentios si ca am ales acest text in mod special. Repet: toata „poezia" dlui Galatanu este asa! Nu poti alege altceva din cartile domniei sale!
Si totusi, Mihail Galatanu ajunge prin 2000 bursier al Guvernului Francez si (atentie, va rog!) al Comunitatii Europene. Este trimis la studii la Paris unde ii are ca profesori pe Alain Dauvergne, consilier al prim-ministrului francez Alian Juppe si pe MICHEL WIEWIORK, un reputat sociolog european, Arlette Marchal, Cristopher Rocquefeuille(editorialisti la LE FIGARO) si multe alte personalitati.
Intrebari: cine l-a recomandat pe dl Mihail GALATANU pentru bursa cu pricina, pentru care merite si cat a costat statul roman trimiterea dlui GALATANU in Franta ca...bursier al guvernului francez?
O intrebare insa atrage dupa sine alte intrebari. Calitatea de membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA presupune nu doar o examinare atenta a candidatului la aceasta demnitate ci si unele avantaje absolut apreciabile, intre care concedii gratuite la casele UNIUNII SCRIITORILOR din tara, pensie de scriitor, gratuitati de tot felul etc. Cine l-a recomandat pe GALATANU pentru a fi admis in USR si pe ce baze? Toate aceste intrebari sugereaza nereguli grave pe linie de cultura si emana o puternica duhoare de coruptie.
Din nou despre falsificarea actului de critica literara
In sfarsit, cum este receptata de critica romaneasca aceasta „poezie" a lui Galatanu? Exista vreun critic literar care sa aiba curajul sa se aplece asupra scrierilor lui Galatanu ? Exista. Iata ce spune despre „poetul" Mihail GALATANU actuala critica romaneasca: „Poetul Mihai GALATANU impresioneaza printr-o virtuozitate care pare a fi pus la contributie cu maximum de profit cateva zone ale liricii. Galatanu poseda un mecanism creator foarte complex, un dar prodigios al naturii in similitudine cu mirabilele inzestrari precoce ale muzicienilor. De la Nicolae Labis nu am mai asistat la o asemenea tasnire de talent. Lirica lui Mihail Galtanu este ca un jet de plasma, strabate tot, dizolva convenientele." (Gheorghe Grigurcu-Un gheizer liric, revista ROMANIA LITERARA din 29 decembrie 1988)
Sa retinem ca revista ROMANIA LITERARA este condusa de dl NICOLAE MANOLESCU si nimic nu misca acolo fara aprobarea domniei sale. Sa citim si alta apreciere a aceluiasi critic despre opera dlui GALATANU: "Acestui Mihail Galatanu care a „dezvirginat" limba romana se cuvine sa-i recunoastem doua calitati: o expresivitate pe care nu am mai intalnit-o de la Jurnalul de sex al lui Geo Bogza si o vitalitate menita a detabuiza limba. Bardul nostru are discursul fierbinte, lasciv. Salutam robustul si minunatul lui talent" (Gheorghe Grigurcu, prefata la volumul ROMANIA CU PROSTII a lui Mihail GALATANU, Editura VINEA 2002)
Sa citam cateva aprecieri privitoare la „opera" dnlui GALATANU ale unor doamne care conduc sectiile CULTURA la doua cotiane foarte mari caroranu le dau numele (din respect pentru unii scriitori colegi cu doamnele in cauza):"Mihail Galatanu este un Ariel minunat al unei lumi care se invecheste. Poezia lui este de o tehnica impecabila"(Iolanda Malamen) si „Mihail Galatanu este un poet valoros si extraordinar a carui lectura m-a fericit de departe" (Eugenia Taralunga).
Dar sa ascultam parerea „greilor" criticii literare romanesti: "Poetul poate fi considerat un Paganini al poeziei tinand sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. El si-a asigurat un loc in istoria literaturii romane. Poemele sale vor ajunge cu siguranta in manualele scolare" (Alex Stefanescu, Istoria Literaturii Romane Contemporane, capitolul Mihail Galatanu, pg. 941)
Este vizibil ca toti oamenii astia mint. Asistam aici nu doar la o prostire in fata a publicului ci si la falsificarea flagranta a actului de critica literara atat in sens augmentativ, adica prin exagerarea la maxim a calitatilor literare ale tintei obiect (aici Galatanu) cat si stilistic, prin inventarea unui limbaj fals tehnicist cu pretentii de material stiintific dar care raportat la opera poetica analizata nu se justifica in nici un fel. El are un efect distructiv asupra cititorului tanar care se simte atras de chemarea poetica. Si sunt sute, daca nu mii de astfel de tineri! Un astfel de tanar citind aceste randuri va lua in serios toate aceste aprecieri semnate de „specialisti si critici cu greutate" si in cautare de modele se va duce sa-l citeasca pe GALATANU despre care toata lumea zice ca este un geniu. Din acest moment tanarul este pierdut. El este distrus ca poet. Sufletul lui va fi iremediabil otravit si intoxicat. In cel mai bun caz va iesi din el un mazgalitor de caiete pe jumatate nebun care va incepe sa astearna pe hartie texte delirante si scatologice. Dar tocmai acesta este si scopul celor care vor sa tina lumea sub control.
Un nimic in atentia Europei
Ceea ce este extraordinar de interesant e ca lui Mihail Galatanu i se iau regulat interviuri pentru diferite reviste ale Uniunii Europene, dovada ca actiunea de mistificare a valorilor literare si mai ales de rasturnare a acestora este coordonata la nivel european.
Printre cei care-l intervieveaza asiduu pe „maestrul Galatanu" sunt Angela Furtuna si un oarecare (sau o oarecare) Nicole Pottier de la revistele Agonia France si Francopolis care se lupta sa traduca in franceza nu din poeziile lui Eminescu sau Arghezi ci din „poeziile reprezentative" ale lui Galatanu. Interviurile suna cam asa :
Nicole Potier: "- Cher Mihail Galatanu, vous avez été absorbé dans la splendeur d'une trajectoire d'un grand poète visionnaire. Peut-être n'est-ce pas fortuit que vous soyez justement né le jour où Nichita Stnescu nous a quitté pour toujours. Alex tefnescu vous considérer comme un véritable Paganini de la poésie, « tenant dans sa barbe en fait de Stradivarius, un dictionnaire »... Êtes-vous un poète prédestiné Cher Galatanu?". Adica:"Scumpe Mihail Galatanu, ati fost aspirat cu totul in splendoarea unei traiectorii de poet cu adevarat vizionar. Poate nu intamplator v-ati nascut in ziua in care Nichita Stanescu ne-a parasit pentru totdeauna. Alex Stefanescu va considera un adevarat Paganuni al poeziei care tine sub barbie in loc de o vioara Stradivarius un dictionar. Oare sunteti cu adevarat un poet predestinat, scumpe domnule Galatanu?"
La aceasta intrebare raspunde cel interpelat:
„Mihail Galatanu: -Eu m-am nascut in 1983 ca poet in spatiul public. Neindoielnic, poetii sunt fiinte predestinate si angajate pana la cea din urma fibra a fiintei lor...Pentru mine Divinitatea este in sufletul meu, este in mine...Eu cred ca Divinitatea sustine lumea"(Nicole Pottier, pour Agonia France en parteneriat avec Francopolis)
Din nou avem de-a face cu doi actori care joaca ambii comedia. Nici francezul Pottier nu crede ca Galatanu este un poet predestinat si nici Galatanu nu spune adevarul atunci cand spune ca el crede in Dumnezeu. In cel mai bun caz dumnezeul in care el crede se numeste Barabas. Asa a scris si asa a declarat in cartile lui in care l-a batjocorit inclusiv pe Isus. Daca nu este asa, atunci „opera"lui nu este sincera si este falsa. Dar el in interviurile lui spune ca a scris cu convingere tot ce a scris si ca toate scrierile lui sunt sincere. Oricum ai judeca lucrurile din acest punct de vedere, Galatanu minte. Galatanu este un nimic care nu merita nici pe departe atentia vreunei reviste literare si totusi este in atentia Europei. Dar o UNIUNE EUROPEANA care incurajeaza batjocorirea valorilor nationale ale unei tari care se afla in componenta ei nu poate avea respect nici pentru propriile valori si nu se poate numi nici democrata si nici civilizata
Poezia cu iz penal a dlui Galatanu si vajnicii ei aparatori
Sa facem acum loc sa intre in scena marele preot wodoo care a creat prin vrajile lui si prin magia lui neagra pe toti acesti zombi care se misca noaptea prin paginile literaturii romane si se recomanda poeti romani contemporani. Este vorba de criticul proletcultist Nicolae MANOLESCU, culturnic ceausist, actual ambasador al Romaneiei la UNESCO, presedinte al USR si sef de catedra la Universitatea Bucuresti. Plus alte cinci sau sase functii mai mult sau mai putin bugetare.Suspectat de apartenenta la Securitate.
Toata aceasta lume numita poezia romana contemporana se va prabusi cu vuiet odata cu moartea dlui MANOLESCU si nu se stie daca din sfaramaturile ei se vor ridica in picioare mai mult de trei sau patru nume. Si acelea nesemnificative. Acest om si Alex Stefanescu au impins poezia romana in prapastie. Au creat o lume absolut falsa cu false valori, au inventat un limbaj sibilinic si intunericit, pretins stiintific si au lansat teoria subversiva cum ca poezia este o arta pe care nu o poate intelege oricine. Dar cine o poate intelege? Poezia o pot intelege, evident, doar ei, adica dl Manolescu si dl Stefanescu! Si era cu atat mai valoroasa cu cat nimeni nu intelegea nimic din ea! Acest lucru a permis unui grup foarte restrans de insi, in frunte cu dl Manolescu, sa preia initiativa in intreaga lume literara romaneasca si sa-si impuna punctele de vedere proprii (si oamenii lui, bineinteles) in toate posturile cheie ale tuturor institutiilor culturale legate de literatura din Romania.Scriitori uriasi prin valoarea lor artistica si a talentului lor au fost indepartati sau impinsi in planul doi al literaturii, in timp ce au fost scosi in fata scriitori stersi si nesemnificativi, cel mai bun exemplu fiind Nichita Stanescu scos in fata ca un adevarat geniu national si „confectionat" practic din nimic de catre dl MANOLESCU la ordinul Securitatii.
Ca si alte zeci de „poeti" fabricati la saiba si care nu au nimic de spus in cartile lor, dl Mihail Galatanu este odrasla de suflet a dlui Nicolae Manolescu. De aceea in 2001, cand lui Galatanu i s-a intocmit dosar penal de catre Parchetul din Brasov pentru ofensa adusa insemnelor tarii, lezarea sentimentului national si imoralitate (scriere si raspandire ilegala de pornografie, delict amendat de legile UE), dl MANOLESCU a sarit ca ars si a scris in ROMANIA LITERARA:
„In ROMANIA LIBERA din 28 august 2000 se face public un document uluitor, o scrisoare a IPJ Brasov catre Uniunea Scriitorilor din Romania prin care sunt solicitate unele informatii in interesul rezolvarii unei cauze penale aflata in lucru la IPJ Brasov. Este vorba despre un apel al unor romani din tara dar si din strainatate (SUA, Anglia, Canada) in care este reclamata o campanie de denigrare a valorilor culturale si nationale prin promovarea subculturii si a creatiei obscene decadente si se cere masuri contra vinovatilor, adica impotriva lui Mihail Galatanu pentru volumul O NOAPTE CU PATRIA....Dar dnii Galatanu si Ianus n-au devalizat nici o banca, n-au calcat pe nimeni cu masina, n-au violat nici o octogenara! Cand am reclamat intr-un editorial educatia nationalist-sovina a tinerilor din scolile SRI, primul adjunct al institutiei m-a asigurat ca greseam. Dar eu raman la convingerea ca scolile militare si de SRI se fac raspunzatoare de tot acel spirit cultural antioccidental care sufla ca un taifun mititel. Acolo duhul national-comunismului este treaz. Convingerea ca libertatile pe care si le poate lua un poet sunt in stare sa distruga valorile morale ale neamului vin din rezervele amestecate ale imbecilitatii comuniste si hitleriste" (Nicolae MANOLESCU, postfata la volumul O NOAPTE CU PATRIA al lui Mihail Galatanu).
Este limpede asadar cine aste sprijinitorul din umbra al lui Galatanu si autorul moral (mai bine zis imoral) al vespasienelor galateniste numite „poezii". Daca este asa de sigur ca nationalismul trebuie aruncat la gunoi de ce nu se duce oare dl MANOLESCU sa recite in fata militarilor romani din Afganistan si Irak poemele dlui GALATANU? De ce nu se duce sa smulga Tricolorul (pe care-l batjocoreste protejatul sau Galatanu) de pe trupurile militarilor morti in Irak sau Afganistan si care vin in tara infasurate in acel drapel?
Sigur ca la vremea respectiva printre legumele care conduceau ministerele Apararii, al Internelor precum si SRI-ul din Romania nu s-a gasit nimeni sa dea o pereche de palme batranului critic proletcultist si sa-l duca pe banca acuzarii alaturi de pupilul lui. Acel proces trebuia sa continue si oprirea lui si inchiderea dosarului penal al lui Galatanu au facut poate un mare rau literaturii romane moderne si poate chiar si tarii. Probabil ca dincolo de izul penal al poeziei lui Galatanu SRI-ul ar fi descoperit multe dedesubturi care l-ar fi interesat. Ca si dl Alex Stefanescu, dl Nicolae Manolescu nu a scris si nu a publicat nicaieri in toata viata domniei sale nici macar un singur vers sau o amarata de schita literara. Respectivii domni au venit pe lume... direct critici literari.
Personal consider un lucru extrem de imoral sa te apuci sa dai lectii intr-un domeniu la care nu ai contribuit cu nimic. Totusi, batranul critic proletcultist Nicolae Manolescu are dreptate. In Romania, Polonia, Cehia, Ungaria, exista deja un spirit antioccidental care acum este un taifun mititel dar care in curand va ajunge un taifun care-i va matura pe multi de pe fata pamantului daca Uniunea Europena va continua politica ei sistematic antinationalista si agresiva la adresa mandriei nationale a unora dintre cetatenii ei. Si nu este vorba doar despre recenta revolutie din Ungaria innabusita cu greu de fortele de ordine (si fara prea mare tragere de inima) in care oamenii satui de o propaganda mincinoasa au dat foc drapelelor europene si au ocupat televiziunea de stat. Sa nu uite Uniunea Europeana ca militarii romani care mor in Irak si in Afganistan mor in numele apararii Romaniei si vin acasa infasurati in drapelul tricolor romanesc. Daca va distruge aceste doua notiuni, Uniunea Europeana va distruge una dintre caramizile de la baza temeliei ei.
Spre nefericirea dlui Nicolae MANOLESCU si a lui Alex STEFANESCU, trebuie sa spun ca autorul acestor randuri este dublu licentiat in stiinte filologice si are studii de doctorat in literatura. Eu sunt unul dintre cei carora dl Manolescu nu le poate da lectii in sfera literaturii. Iata ce spun eu tinerei generatii! Aruncati la gunoi toate cartile de poezie pe care nu intelegeti sau care nu va trezesc nici un fel de sentiment inaltator. Cautati pe marii poeti din trecut! Bateti la portile bibliotecilor si cititi operelor clasicilor si nu bateti la usile UNIUNII SCRIITORILOR, pentru ca nu este nimic in acea uniune care sa va faca sa deveniti poeti.Este un loc in care se dau premii mincinoase unor scriitori mincinosi. Acolo se medaliaza gunoiul si se nemureste nimicul. Daca vreti sa ajungeti cu adevarat poeti urmati sfaturile lui Rilke si fugiti de critici cat puteti.
Nu va asteptati la premii literare! Ele sunt arvunite deja pe zece ani de aici inainte la tarabele politicii europene, atat in Romania cat si dincolo de granite! Inclusiv Premiul Nobel! In Romania listele cu cei care urmeaza sa fie premiati se fac in alta parte decat pe mesele juriului! Sa nu uitati niciodata, nici o secunda ca traiti in tara in care nici Eminescu , nici Creabga si nici Caragiale sau Slavici nu au primit cat au fost in viata nici un fel de premiu literar! Nici un juriu nu i-a remarcat! Si au fost regii literaturii romane! Premiile nu sunt pentru regii literaturii ci pentru aurolacii literaturii romane! Pentru copii strazii si ai subsolului literaturii romane. Premiile sunt pentru Zilele Festivalului Literaturii de la Mamaia, zece mii de euro, de zece ori zece mii de euro si inca pe atat si Dumnezeu mai stie cat, indesate in buzunarele unor scriitori latino-americani de catre dl Nicolae Manolescu in timp ce scriitorii romani asteapta randul la ingropare gratuita pe banii statului!.
Mergi la biblioteca si citeste-l pe Byron, tinere care vrei sa ajungi un poet cunoscut. El te va trimite la prietenul lui cel mai bun, la Dante. De acolo vei fi indrumat la alti si la alti poeti. Nici o bursa nu te va face poet, dar ei toti te vor face!.
In ceea ce-l priveste pe batranul domn Manolescu, daca el nu va da seama pe lumea aceasta de ceea ce a facut cu actuala literatura romana, pe lumea cealalta va da in mod sigur! Asa cum a procedat in trecut eliminand selectiv din istoriile literaturii romane sute de scriitori merituosi, ajutat de Alex Stefanescu tot asa procedeaza si azi. Intr-o zi, candva, in viitor, o mana ii va taia si pe ei de pe lista scriitorilor romani. Pentru ca asa cum zice BIBLIA, nimeni nu poate lua foc in san fara sa i se aprinda hainele (Proverbele lui Solomon, 6/27)
Emil TERMURE
Adauga la favorite (48) | Citati acest articol pe situl dumneavoastra | Vizualizari: 3394| Comentarii (27) | |
| 21. Nu ma mir... Scris de Apicultor, on 01-04-2010 22:30 Manolescu e total ramolit, narcisist si superficial, cum a cam fost de cand nu mai scrie foiletoane, singura specialitate literara serioasa. Ca si altii, mort dupa senzational, dupa asa zisul cosmopolitist antinational. Dar poti fi cosmopolit si respectand pe Dosoftei, insa la stagiul asta Manolescu nici nu mai pricepe. La pensie din toate punctele de vedere! Alex e un utecist facut pe puncte, cu un pic de cultura de cafenea si doua-trei formule de care ne-am plictisit demult. Se face de ras. Dar, sa continue... umorul involuntar se obtine adesea prin repetitie. Acest Galateanu care face obiectul ar trebui trimis la munca de jos. Probabil intens efort fizic i-ar taia orice pofta de a mai murdari hartia cu imunditatile lui. Cam asta! |
| 22. Ba pe-a ma-tii Scris de Dinu D., on 06-04-2010 21:33 Aceste randuri pe care nici hartia nu le poate suporta sa i le citeasca ma-sii daca are curaj si bun simt. Sa-i fie rusine, daca un asemena om mai are asa ceva |
| 23. acest poet nu s-a nascut in "spatiul pu Scris de camelia, on 08-04-2010 09:53 Nu este posibil sa promovam asa ceva. Pe langa versurile lui, versurile manelelor sunt chiar decente (si eu nu agreez acest gen).D-l "POET" trebuia sa ramana la meseria de baza desi cred ca nici macar lacatusii mecanici nu au asemenea limbaj suburban, ca sa nu spun ca majoritatea lor au un sentiment patriotic puternic chiar daca au fost nevoiti sa plece din aceasta tara. |
| 24. Scris de Ştefan Goanţă, on 21-04-2010 19:59 Referitor la articolul Impostura în poezie. Cazul Mihail Gălăţanu , TRIBUNALUL LITERATURII ROMÂNE (II), apărut în Universul românesc, sub semnătura lui Emil Ţermure APOGEUL IMPOSTURII Somnul raţiunii naşte monştri. Păstrez convingerea bazată pe nestrămutata încredere în Om că orice om de bun-simţ nutreşte, la rându-i, voluntar şi involuntar, o imensă silă, durere şi revoltă faţă de încercarea de asasinat mârşav a limbii şi spiritualităţii noastre de către nişte indivizi cu serioase tare morale autoerijaţi în voci literare autorizate ( de cine şi în virtutea a ce?). Comentariile la adresa scrierilor avortone ale unui astfel de pretins poet, el însuşi avorton, şi care întâmplător poartă, totuşi, un nume de om, Gălăţanu, ca şi sumarele consideraţii la adresa mentorilor şi apărătorilor acestuia: un fost aproximativ critic literar, Manolescu, în prezent un jalnic vehicol doldora de inepţiile şi teribilismele decrepitului care-şi merită noua condiţie ce-l pândeşte, secondat de eternul criticastru... escul Ştefănescu în eternă căutare de gaşcă neînţărcată, comentariile şi consideraţiile, zic, sunt dificil de încropit, fiindcă, inevitabil, sunt sufocate de avalanşa diatribelor greu de stăpânit. (Sunt însă situaţii, aşa e făcută lumea asta, când trebuie să apelezi la bisturiu pentru eliminarea puroiului, la sabie, pentru prevenirea regenerării capetelor hidrei, la bici şi la cămaşa de forţă pentru stăvilirea furiilor demenţei.) Dificilă însă şi găsirea unor invective de talia tembelismului, dar necesare ca piroane care să răstignească impostura şi s-o expună oprobriului public. Gălăţanu este, totuşi, mai puţin culpabil, el fiind doar bietul păcătos iresponsabil, bolnavul de idioţie congenitală şi de alienaţie mintală în creştere după pupăturile celor doi. Suntem însă prea simpli oameni şi trăim numai o dată pentru a-i acorda ipochimenului circumstanţe atenuante şi pentru a implora: „Doamne, iartă-l, că nu ştie ce face!” Cu atât mai mult nu putem face gestul pentru cei doi, ca şi pentru Patapieviciul în veci de neiertat pentru profanarea lui Eminescu, Mesia al nostru cel pământean. Autorizat de calitate şi de rang, deşi copleşit de noianul atâtor lucruri neînţelese, omul nu poate renunţa la dreptul său inalienabil de a înţelege de ce triumfătoarea omenie îngăduie acest atentat, complot, abuz, colaps, perceput iniţial ca o glumă macabră, apoi ca un vis urât, apoi ca o anomalie din cotidian, Godzilă care nu sperie atât prin colţi, cât prin hidoşenie. Câteva posibile sau măcar incitante supoziţii. Aflat într-o acută criză de sine însuşi, meditând cu mijloacele sale rudimentare (că nu poate fi suspectat de bâţâiala vreunui dram de talent) fenomenalul fenomen G. s-o fi întrebat: «Bre, ce ştiu eu să fac mai bine şi mai bine, ce-mi place să fac şi cu ce aş putea rupe gura târgului?» Revelaţia! «Sunt as la bălăceala în noroi, as la stăpânirea şi mânuirea limbajului, nu suburban, ci submahala, şi, în calitatea de unicat şi de vârf în domeniu, sunt deja un Cineva după care se întoarce capul, n-are importanţă dacă pentru a aplauda sau pentru a scuipa. Necuratul, la fel de celebru ca Dumnzeu, nu a început tot cu întorsul lumii pe dos după ce a fost sictirit din rai? În mările făcute cu trudă de Dumnezeu, într-o zi întreagă a pus sare, trandafirilor le-a înşurubat ghimpi... câte şi mai câte. La urma urmelor, fiecare vârf e tot un vârf, un campion, fie că e vârf în sus sau în jos, fie că e vârf aurit de soare sau înnămolit în smoală, iar coborâşul nu e deloc mai uşor decât urcuşul. «Şi, ţine minte, lume, s-ar putea ca eu să fiu omul acela de tip nou, OMUL NOU atât de clamat până ieri şi din nou clamat de la mine încolo.» În căutarea unei Rome căreia să-i dea foc ( foc de autor, se înţelege, cu sloganuri, cu etichete, cu tot dichisul), drumul celor doi s-a intersectat cu al iminentului campion în materie de poezie a dejecţiei verbale, al damnatului la glorioasa nemurire prin înnobilarea şi generalizarea practicării scatologiei, a creării unui nou limbaj esperanto pe baza scabrosului, a trivialului, ţinut până acum în umbră de frumosul, căruia, în sfârşit, o să-i sune ceasul graţie dumisale, poetului de poiată. Prilejul nu trebuia pierdut. Conştienţi că propulsarea fenomenului fenomenal ar depăşi ca răsunet cazna unui vulcan şi tremurul unui cutremur, cei doi s-au apucat de treabă, adică de pupat tot mai zgomotos pe salvatorul viitorului poetic, un viitor ameninţat să nu mai vină din cauza unora ca Homer, ca Dante, ca Shakespeare şi Goethe şi Eminescu şi ca atâţia alţii care nu vor să plece de voie bună şi să lase locul... tineretului. Dar iată că apăruse ca din neant o nouă Pythie, mai exact, un Pythioi prezicător care, cercetat, dădea pe gură dezlegări de diferite taine. Era nevoie însă de sacerdoţi tălmăcitori, în speţă critici literari care să decripteze, să popularizeze, să facă oficiul de lumeee, lume!!! Şi iată că, spre norocul continuităţii universale nesincopate şi în domeniul poeziei, cei doi şi-au asumat riscurile fericitului martiraj al genializării bezmeticului, proclamându-l cel din urmă şi cel mai merituos răcnet liric al mapamondului, spre fericirea generală, începând cu a copiilor, care o să-l întâlnească şi în manualele şcolare. Dat fiind însă momentul atât de propice pentru căţărat pe scara gloriei şi care stimula prin uluitoarele oferte fluturate până şi o inspiraţie impotentă, cei doi, născuţi direct clarvăzători şi critici literari, adică fără să fi oferit o mostră cât de mică din propriile creaţii beletristice ale căror taine le stăpâneau fără să le cunoască, nu se puteau opri aici. Fenomenalul G. se putea, fireşte, declara mulţumit de trâmbiţatul triumfal al cucurigului cocoşului de pe gard, mai ales dacă era însoţit şi de bubuitul tobei, singurele instrumente muzicale cărora le găsea o raţiune, cei doi nu puteau însă lăsa lumea în impas, renunţând la dinozaurul de pe gard. Oamenii deveniseră fie extrem de labili, tot mai puţin rezistenţi la falsele sclipiri ale noului, fie tot mai indiferenţi, fără puterea de a discerne, trăind la întâmplare ce li se oferea, în virtutea inerţiei. Numai nişte şocuri de calibrul celor provocate de răscoala unor instincte primare îndelung refulate sau temporar adormite în individ şi, mai cu seamă, dar de o virulenţă extremă şi acesta, dezmăţul licenţios, năclăiala de imundităţi, de poetisme de tip nou de-ale Gălăţanului îi mai putea scoate pe unii din apatie, treabă la îndemâna omului-colaps sau abces hrănit cu otrăvuri adecvate de către mentorii şi susţinătorii săi. Înfuriat de inerentele probe prin care viaţa îl testa, insul şi-a vărsat focul în înjurăturile salvatoare. Specialist în materie, exersând sârguincios şi lărgind aria celor invocate, cu predilecţie tocmai la compartimente considerate până mai ieri tabu, pentru lucruri sfinte cum ar fi iubire, credinţă, omenie, patrie etc., a rămas el însuşi surprins de propria-i măiestrie. Ca să nu mai vorbim de cei din jur. Adevărată poezie! Efectul curativ al înjurăturii ridicate la rangul de poezie se dubla, se tripla. Iată o cale de descătuşare, de scoatere din marasmul crescând, din chingile în care o încorsetaseră şi încă o sufocau nişte precepte desuete înghesuite în nişte cuvinte încă neretrase pe de-a-ntregul în dicţionarele de vechituri: credinţă, bunătate, milă... care, la rândul lor, reclamau pioşenie, evlavie, curăţenie fizică şi morală, respect pentru omul văzut ca emanaţie dumnezeiască. Cât de mult îngustaseră acestea orizonturile omului! «Nu fă asta, nu fă asta... fă asta, fă asta!...» Venise ceasul descătuşării! Ce putea însemna curăţenia, când tu te ştiai făcut din ţărână, hrănit de ţărână, dus în ţărână, iar ţărâna era tot pământ făcut din pământ? Până când urâtul şi răul – la urma urmelor ce era urâtul şi frumosul, răul şi binele când părerile erau atât de împărţite? – până când să fie dacă nu răzbite şi ocărâte măcar ostracizate? Şi de ce gura să-şi păstreze rolul esenţial în evidenţierea omului în dauna altor organe ale trupului ţinute ascunse sub pretextul păstrării curăţeniei, neprihănirii? De ce discriminarea asta când omul trăieşte egal prin toate ale sale? De ce să se slujească numai în panteoane şi nu şi în grajdurile lui Augias? De ce, de ce?... Şi de unde atâta timp pentru de ce? Pentru că se găseşte timp. Şi se găseşte pentru că, fie şi într-un ocean de gheaţă, pentru fiecare muritor străjuieşte o scânteie de foc. Una, numai una, dar e acolo. Ar părea imposibil de crezut că e acolo, dar din moment ce mintea ta a pus-o acolo, acolo rămâne cât exişti şi tu. Şi dacă, totuşi, dacă – incredibil dar posibil – dacă sub năvala mocirlei înnobilată de Gălăţanu şi salutată de cei doi, precum şi de «un patapievici mic/Fierbea tsunami-n ibric,/ I-a ieşit doar puţintel,/ Cât să-l înece pe el.», dacă sub balele şi stratul de scuipat împroşcat de cei trei se afla totuşi ceva măreţ şi uluitor şi peste puterea de înţelegere a omului de rând? Dar cum ceva atât de mare sub ceva atât de mic şi nevolnic şi de silă? Să se poată şi imposibilul? Din lung în lung şi din lat în lat, toate lumile pământului erau alcătuite numai din minuni. De ce ar fi lipsit tocmai una ca aceasta? Doar a existat şi un precedent. Cică un împărat orgolios nevoie mare le-ar fi cerut croitorilor săi nişte veşminte cum nu se mai aflau altele pe lume. În primejdie de a-şi pierde capetele, meşterii s-au străduit şi au reuşit. Urma ca Măria Sa să se dezbrace în pielea goală, iar ei să-l îmbrace în noile straie. L-au avertizat însă de câteva ori că aceste veşminte nu pot fi văzute decât de oamenii deştepţi. Zis şi făcut. Umbla împăratul ţanţoş ca un cocoş şi toţi supuşii îi admirau hainele. Fiindcă toţi deveniseră peste noapte deştepţi şi le vedeau. Mai bine să le vadă, decât să fie socotiţi proşti. Dar ce să vadă? Aşa şi în situaţia noastră. De ce să nu fie poetul G. împărat, iar cei trei întâi văzători, maeştri de ceremonii cu sarcina expresă de a-i face şi pe ceilalţi să vadă veşmintele poetice în care plutea împăratul? Se întrevedeau zorile unei lumi noi? Cum să le zici zori când erau negre ca păcatul şi nu veneau în paşi de rouă, ci de-a orbişul, în târâş de tăvălug la care erau înhămate poezelele de scursori ale impostorului? Ajungea – era verificat – ajungea o măciucă la un car de oale, urma acum să se verifice dacă o asemenea blasfemie arde şi puroiază obrazul lumii după vecii de spălări şi clătiri şi purificări tot cu apă neîncepută în numele frumosului şi binelui şi al iubirii... Iată că în îndelungatul şi cumplitul război împotriva urâtului care coaliza multele neamuri ale răului, acesta primea chiar ajutorul omului care abjura de la menirea lui, înlocuind mănunchiul de busuioc cu cel de spini veninoşi. Zâna, tocmai ea, Zâna Poeziei, fusese împinsă spre prostituţie. Odată declanşată, era însă greu de stăvilit o ofensivă atât de agresivă fie şi din partea unui gunoi neînsemnat, dar precedent, în intenţie, al unui genocid spiritual. Iar dacă şi în domeniul sacru al poeziei se putea întâmpla aşa ceva, ce să mai zicem de celelalte mai puţin sensibile? Atentatul la frumosul din noi devine astfel un atentat la Dumnzeul din noi. Şi ce am fi fără Dumnezeul din noi? O adunătură de bioroboţi, produşi şi consumatori ai unei vieţi artificiale. Să ne temem de o Apocalipsă spirituală şi, într-o măsură şi mai mare de o nouă Geneză al cărei şantier a şi fost deschis şi în care nu mai e nevoie de Dumnezeu? Dintre atâtea şi atâtea mii de feluri de moarte tocmai pe aceasta, cea mai cumplită, moartea prin ruşine, să ne-o fi hărăzit Domnul, cruţând astfel puritatea focului, a apei, a?... Să începem deja să căutăm Oameni naufragiaţi în lumea oamenilor? Să fi rămas numai în paza umbrelor şi a ecourilor a ceea ce fusese sfânt pentru noi şi care, poate, mai pâlpâia în naufragiaţi? Să fi trăit vecii peste vecii în cultul omului, fericiţi că suntem contemporani cu Atoateziditorul, cu Iisus, Dumnezeu şi om, cu oamenii numai oameni, Icar şi Prometeu şi atâţia şi atâţia, iar acum să ne ruşinăm că suntem oameni? Ultimul lucru pe care l-am dorit a fost pedeapsa cu moartea, şi iată că acum aceasta e întâia noastră dorinţă; pentru că nu e vorba de moartea individului, ci de a fiinţei umane, a minunii Om peste toate minunile lumii. Ar fi întâia oară când am binecuvânta moartea şi dreapta ei alegere în protejarea vieţii. Memento: Somnul raţiunii naşte monştri. Ştefan GOANŢĂ |
| 25. Unor asemenea nemernici Scris de Gerula, on 26-04-2010 10:28 Unor asemenea nemernici, scriitori sau critici literari nu li se fac recenzii literare. Li se taie capul, fiindca oricum il poarta inutil. |
| 26. Ocoliti-l-l! Scris de silvia, on 29-05-2010 17:00 Creierul acestui abject e un *****. "Poetul" acesta, e un mare *****. Ocoliti-l, (poezie) |
| 27. Un alt punct de vedere Scris de Valentin Radu, on 05-07-2010 12:52 Stimate domnule Emil Termure, Cu exceptia \"versurilor\" mentionate in articolul d-stra, nu am citit nimic din scrierile d-lui Mihai Galatanu, asa ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea asupra talentului sau imposturii acestuia. In ce priveste acuzele aduse de d-stra unor critici de marca ai literaturii romane, in frunte cu dl. Nicolae Manolescu, prefer sa nu le comentez. Dar nu pot sa accept afirmatia d-stra conform careia \"Nichita Stanescu a fost scos in fata ca un adevarat geniu national si confectionat\" practic din nimic de catre dl MANOLESCU la ordinul Securitatii\". Nu am studii de specialitate, am insa suficient discernamant spre a alege graul din neghina si originalul din multimea de falsuri. Nu spun ca nu vor fi fost scriitori care - in ciuda valorii artistice si a talentului lor - \"au fost indepartati sau impinsi in planul doi al literaturii\". Cei dinauntrul breslei scriitoricesti stiu cel mai bine criteriile in baza carora s-au ales si continua sa se aleaga \"valorile\" convenabile sferei politice si nu numai acesteia ... Nichita Stanescu insa nu a luat locul niciunuia dintre scriitorii indepartati pe nedrept. Nichita a fost si a ramas el insusi pana la capat, cu toate bunele si relele inerente conditiei sale de om traitor printre oameni. Sunteti sau nu de acord, Nichita Stanescu a fost unul dintre cei despre care Doru Stanculescu spune asa : \"In prima zi din restul vietii / zeii vor merge la brat cu poetii\". Pana si opera poetica a lui Eminescu are coborasuri, dar Eminescu a ajuns cu gandul, dar mai ales cu zicerea gandului, acolo unde un singur urmas al sau a mai ajuns. Acest urmas pe jumatate rus si pe de-a-ntregul traitor inauntrul limbii romane se numea Nichita Stanescu si odihneste intru vecie acolo unde-i este locul, langa Cel mai mai frumos dintre Pamanteni. Cu stima Valentin Radu P.S. Daca doriti sa ma contactati, o puteti face la adresa email : valentin.radu95@gmail.com. |
|
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.2