Dl Ion COJA, cunoscut profesor universitar român, ”militant politic ultranaționalist”, cum se recomandă în pagina din Wikipedia,   îmi trimite prin email cu regularitate materiale de presă în intenția de a le promova.
    Materialele cu pricina  sunt afișate și pe blogul personal al domniei sale, citit cu mult nesaț de o anumită categorie de inși care-și zic ”români adevărați”. 
   Mult timp am ignorat aceste texte, explicația fiind că dl COJA înțelege prin naționalism cu totul altceva decât înțeleg eu. Iată însă  că m-am hotărât să abordez totuși acest subiect.
   Voi începe mai întâi cu o frază memorabilă afișată chiar pe prima pagină a blogului domniei sale și iscălită de Tudor VOICU (despre care eu personal nu am nici un fel de îndoială că este chiar dl COJA):  ”Românii sunt cel mai vechi popor pe aceste meleaguri. De peste 7000 de ani suntem atestați ca popor si neam!”
   Ca atare sumerienii (urmașii lor) și egiptenii pot să plângă liniștiți pe afară pe la ușile istoriei, fiindcă le-am luat-o înainte cu cel puțin 4000 de ani.
  Totuși, dl Coja a fost mult prea modest.  Cred că textul  în discuție  putea fi redactat în felul următor: ”Românii sunt cel mai vechi popor  pe aceste meleaguri. Suntem atestați ca popor și țară de pe vremea dinozaurilor!”
  Tot de pe situl dlui Ion COJA aflu un lucru care îmi umflă  pieptul de mândrie: ”Suntem, ca români,  primul popor cu religie creștină. După religia strămoșilor noștri s-au luat evreii, care au apărut în istorie mult mai târziu în jurul anului 1500 î.C. Așa se explică de ce dacii au îmbrățișat imediat religia lui Iisus Hristos. Degeaba se laudă evreii că le datorăm omul cel mai nobil (Iisus) și cartea cea mai puternica (Biblia). O lume intreagă știe că Iisus Hristos nu a fost evreu, era grec.” 
  Aici dl COJA (pardon: dl  VOICU) face o greșeală și ratează incredibil un 11 metri prin care putea înscrie în poarta istoriei pe Isus Cristos ca dac.
  Asta nu scade însă cu nimic extazul sutelor de ”români adevărați” care citesc cu nesaț situl dlui COJA și care comentează febril: ”În sfârșit! Iată un om care spune adevărul adevărat în ciuda masoneriei evreiești! Bravo, dle COJA! BRAVO! BRAVO! BRAVO!” (Un român adevărat) sau: ”Doamne, ce articol frumos! Parcă l-aș fi scris eu cuvânt cu cuvânt!”  (Aurel Românul)
  Pe blogul dlui Coja este tratată cu toată seriozitatea  și istoria contemporană. ”Oamenii care au pus mâna pe putere după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, în majoritatea lor evrei, țigani, iudeo-țigani, unii români cu soții evreice și sectanții au urmărit în principal următoarele: Romania să fie lichidată ca stat și poporul român ca națiune, să intre în posesia averilor țării și să-i alunge pe români de pe meleagurile lor strămoșești. De fapt România a încetat să mai fie stat, a devenit o colonie evreiască. Foarte mulți evrei din cei peste 2 milioane care au rămas in România, s-au împerecheat cu țigani și a rezultat o nouă specie, iudeo-țigani, care sunt străini de muncă, de civilizație.” (Ieri comunist, azi baptist – de Tudor VOICU)
  Deși textul citat mai sus se vrea un portret al românilor care trăiesc azi în România,  materialul este aplaudat cu frenezie de cititorii care se simt ”români adevărați!”. Toți lecturează în extaz textele cu pricina și laudele la adresa autorului nu mai contenesc și sfârșesc de obicei cu ”Votați-i pe legionari! Votați legionarii! Votați-l pe COJA! Votați partidul PENTRU PATRIE!” 
  Mai aflăm de pe același site că ”rugăciunea Tatăl nostru este românească și veche de peste 4000 de ani, câ­nd nici nu apărusera evreii in istorie”. Mai suntem informați că ”baptiștii, penticostalii, martorii lui Iehova, adventiștii, creștinii după Evanghelie sunt cu toții evrei” și că ”nu mai poți să mergi pe stradă de agenții iudaismului mondial”. 
  Și iarăși aplauzele comentatorilor curg, strigătele de ”Doamne ce frumos scrie!”, ”Vă sărut, domnule Coja!”  comentariile se îndeasă precum cartofii în sac, în timp ce autorul articolului postat pe blogul dlui COJA oftează cu năduf: ”Ne merităm soarta. Neam de tâmpiți ce suntem.”
     Cum s-ar zice, gura păcătosului adevăr grăiește. 
   O ură nestinsă poartă blogul dlui COJA  istoricului român Mihail Roller: ”Roller susținea originea slavă a poporului român. Când și-a dat seama de greșeala făcută s-a împușcat”.  
   Mă rog lui Dumnezeu din tot sufletul ca dl COJA să nu-și  dea seama niciodată de greșelile pe care le face. Ar fi o tragedie pentru ultranaționaliștii români.
   Problema e că nobilul naționalism românesc a încăput azi pe mâna unor inși ale căror mistificări delirante și a căror propagandă deșănțată îl vor băga foarte repede în mormânt fără măcar să-i pună la cap o cruce care să amintească viitorimii că a existat cândva un naționalism românesc.
   Acești inși habar nu au că a proslăvi și a glorifica meritele inexiste ale unui popor și a-l victimiza la nesfârșit  este cea mai bună metodă de a-i ascunde meritele reale. România de azi a ajuns în sapă de lemn nu din cauza străinilor ci a românilor.  Trâmbițându-și ura împotriva străinilor dl COJA și alții ca el încearcă să cosmetizeze marile defecte ale poporului român, observate de mulți dintre marii noștri cărturari (începând cu Dimitrie Cantemir și terminând cu Dumitru Drăghicescu).
  L-aș întreba pe dl COJA: de ce a scris Dimitrie Cantemir Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) în  limba latină și nu în limba română?  De ce  scrie Dimitrie Cantemir că românii (moldovenii și valahii) nu aveau țărănime fiindcă  ”lenevia le este înnăscută, la muncă sunt foarte leneși și trândavi” și de ce zice Cantemir că aceia care-și ziceau pe vremea lui  ”țărăni”  proveneau  din fugarii ruși și unguri care sosiseră în Moldova?
   Mihail Roller, mort de tânăr, la 49 de ani, un savant  modest și muncitor (dar blestemat de toată intelectualitatea română pentru că era …filoslav) nu a îndrăznit să spună nici măcar zece la sută din câte a spus Cantemir despre români.  El  a căutat, dimpotrivă,  să mascheze defectele noastre ca națiune (adică exact ce face dl COJA, dar cu alte metode) și să ne facă să părem la fel de strălucitori ca rușii în perioada când Rusia era cu adevărat strălucitoare.  Și pentru asta a fost scos din istoria științei românești, cărțile lui sunt puse la index și acum și de pe internet i s-au scos în urmă cu circa un an până și unica fotografie pe care o avea postată acolo. În schimb Dimitrie Cantemir este lăudat și prețuit de toți naționaliștii români, iar în România există vreo sută de instituții care-i poartă numele, cu toate că pe lângă ce a spus Cantemir afirmațiile bietului Roller sunt apă de ploaie. Nu l-am auzit însă pe nici un ultranaționalist român să tune și să fulgere împotriva lui Cantemir.
  Atunci ce profil au ultranaționaliștii români? Sunt naționaliști sau sunt marionete? Marionetele cui?
  Ca să ne lămurim, hai să mai deschidem odată Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir și să citim: ”Locuitorii Moldovei disprețuiesc neguțătoria și-și bat joc de negustori, privindu-i de sus și cu mare dispreț. De asemenea lenevia le este înnăscută la mulți. Tocmai de aceea nu vezi în popor oameni cu bani sau cu stare.
  Țărani moldoveni pământeni nu există. Cei care se numesc azi țărani și care muncesc pământul se trag din ruși și din ardeleni cărora noi le zicem ungureni. Cu timpul mulți  și-au uitat limba lor și au învățat moldovenește. Dar țăranii noștri moldoveni de la hotarul cu Podolia vorbesc încă rusește. Cât despre țăranii care se trag din Ardeal și-au păstrat limba lor ungurească și credința papistașă.” (DIMITRIE CANTEMIR, Descriptio Moldaviae)
   Îl prigonim pe intelectualul Roller pentru că a rusificat istoria noastră? Dar de ce nu zicem nimic de Dimitrie Cantemir care era filorus și care avea garda personală alcătuită nu din moldoveni ci din cazaci ruși? O spune chiar el, Cantemir, atunci când face descrierea oștirii moldovene: ”Apoi vin patru mari căpitani nemți și patru mari căpitani ruși care conduc trupele de cazaci zaporojeni ruși… Și peste toți poruncește marele hatman al oștirii întregi, care cu căpeteniile mari știu a vorbești rusește, turcește și leșește. Ostașii lefegii străini sunt în număr mare și păzesc palatul Domnitorului.” (Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, capitolul VII, traducere din limba latină). 
   Vede cineva pe aici vreo urmă de românism? Atunci, ca să-i facem curaj dlui COJA pe planul mândriei naționale hai să descriem modul în care domnitorii români duceau sultanului  la Țarigrad haraciul  sau tributul.
  Domnitorul român intra în sala tronului și se prosterna cu fruntea lipită de covor la pocioarele sultanului care îl lovea cu o vargă  pe după ceafă și striga tare formula tradițională: ”Plătește-ți tributul, câine ghiaur și dușman al Dumnezeului cel Adevărat!”. 
  Voievodul rostea înfricoșat ”Ascult și mă supun!”. Apoi săruta papucul sultanului. După care slujitorii împărătești îl luau de subsuori și-l aruncau afară din palat dându-i brânci pe scări. Să mai amintim că Ștefan cel Mare și Sfânt a dat Moldova pe mâinile turcilor negociind în secret vasalitatea către sultan într-un moment când turcii nici nu îndrăzneau să viseze la așa ceva? Așa  i-a răsplătit Ștefan cel Mare pe zecile de mii de martiri moldoveni care căzuseră pe câmpul de luptă pentru apărarea Moldovei în fața puhoiului turcesc! Ștefan i-a transformat  pe toți urmașii acestora în robi ai Imperiului Otoman pe sute de ani. Totuși, naționaliștii români nu văd nimic nefiresc aici. Deși ar trebui să-i condamne pe Cantemir și pe Ștefan cel Mare cu aceeași tărie cu care-l condamnă pe Roller. Ori ești ultranaționalist, ori nu ești! Cale de mijloc nu există. Nu poți să spui ”Sunt ultranaționalist așa și așa…”
  Țările române au plătit tribut Porții Otomane, toate trei, peste 200 000 de taleri împărătești de aur în fiecare an. Adică între 5 și 6 tone de aur pur anual. Înmulțiți aceste 6 tone cu 400 de ani și veți obține cantitatea de aur pe care au plătit-o românii turcilor în întreaga lor istorie: 2400 de tone de aur.
   Cu toate acestea naționaliștii români sunt loviți brusc de amnezie când este vorba de aurul dat turcilor, de greșelile fatale făcute de politicienii români corupți și denaționalizați, de generalii români în frunte cu Antonescu care de prea multe ori au dat țara noastră pe mâna străinilor privind cu ochi imbecili jefuirea ei! Când e vorba de asta ultranaționaliștii români tac.  Dar  patriotismul naționaliștilor noștri  intră instantaneu în erecție când este vorba de ”ocupația rusă, de aurul furat de ruși și  de averile furate românilor de către evrei”. 
   Dl COJA, care ultranaționalist nu se sfiește să amintească pe blogul său (este drept, prin pana altora) că noi românii suntem primul popor creștin și că noi i-am creștinat pe…ruși! Cu ajutorul limbii române.
   Hai să vedem cum suna limba noastră română  prin secolul al XVI-lea, mai precis prin anul 1521, adică la mult timp după ce poporul român ”îi creștinase” pe ruși. Citez dintr-o scrisoare scrisă în acele vremi de un român. Scrisoarea sună cam așa: ””Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. I pak ştii domnii ta că vinit un umin den Necopoe. Auzit io kă păratul au eșit den Sofiie și seu dus i su pre Dunure….Umi nulci și domiele vostre su vu puzici kum scii mai bine i bog te veselim” etc. (Scrisoarea lui Neacșu de la Cîmpulung, 1521)
   După conținutul textului de mai sus nu reiese deloc că noi i-am fi învățat pe ruși  carte. Pare că lucrurile stau mai degrabă pe dos. Adică ei ne-au învățat pe noi să vorbim și să scrim rusește.   Să nu uităm că în școlile și universitățile românești s-a folosit alfabetul chirilic (de inspirație slavonă)  până către 1900. Toate actele oficiale ale statului român, toată istoria noastră veche sunt  scrise în limba slavonă (paleorusă). Dacă nu știi slavona nu ai acces la istoria de până la 1900 a românilor. Asta e realitatea, fie că ne convine, fie că nu ne convine. Limba slavonă (paleorusa)  s-a folosit de către români până în secolul al XIX-lea ca limbă oficială de stat și limbă liturgică. De ce nu s-a folosit româna?  Păi… nu s-a folosit fiindcă  iată cum arăta limba română a noastră pe la anii 1600 : “Şă eşi afarî nainte curţiei şî căntîtoriul căntî… Şă a doua oarî căntîtoriul căntî şî pomeni Pătru cuvăntul ce zise lui Isus că ainte pănî căntîtoriul căntat de doao ori lepîda-te-veri de mine de trei ori…Nu ştiţi amu cănd domnul caseei va veni, sera sau la miazî, nopate sau cănd vor cănta căntîtorii sau demâneţa să nu vie ded pripî să vî afle adurmiţî. Șîi fu deca auzi Elisafeta sărutîtura Mariei, jucî tânărul în maţele ei… Joacî tânărul, bucurâ-se maţele mele!”  (TETRAEVANGHELIARUL LUI CORESI, ediție de  Florica Dumitrescu, Ed. Academiei, Bucureşti 1963).
   Mă opresc aici fiindcă este posibil ca toți cei care se declară ”români adevărați” să creadă că ponegresc naționalismul românesc. Nici vorbă de așa ceva. Dar cei ca dl COJA și cei care îi stau alături trebuie să știe că falsul naționalism este pericolul cel mai mare care pândește adevăratul naționalism. Naționalistul fanatic începe prin a minți și sfârșește prin a delira și a trage cu arma în cei care nu-i acceptă delirul ca realitate istorică. Astfel de oameni nu vor aduce nimic bun nici în cultura și nici în progresul țării.
  Există o latură sinucigașă a naționalismului românesc, în care naționaliștii se sinucid aruncându-se în apele învolburate ale fanatismului. Fanaticul este un bolnav mintal care crede că neamul lui este perfect. Într-o societate modernă nu au ce căuta fanaticii de acest gen.
  Nu există în lume popoare perfecte. Dacă ar exista, istoria ar înceta să mai evolueze și s-ar opri fiindcă ar atinge treapta de evoluție supremă.
   Există națiuni care au făcut greșeli atât de mari încât vor regreta secole întregi de acum încolo (dau ca exemplu poporul german care a fost făcut principal  responsabil pentru  Holocaust).
  Lista regilor Angliei este plină de asasini, paricizi, infanticizi, nevolnici sau pur și simplu proști. ”Dreptul seniorului”, sau ”Dreptul primei nopți”, conform căruia vasalul care se căsătorea trebuia să-și ducă mai întâi mireasa în pat la seniorul căruia el îi era vasal și s-o lase acolo în prima noapte, a existat în Europa până târziu, către secolul al XVII-lea. Popoarele catolice au fost renumite prin bigotismul și fanatismul lor și pentru cumplitele războaie religioase în care s-au măcelărit reciproc și absolut  inutil  secole întregi.
  Rușii și-au ucis milioane de semeni, spaniolii au ars pe rugurile Inchiziției zeci de mii de nevinovați, grecii l-au otrăvit pe Socrate. Ludovic al XIV-lea, ”regele-soare” nu s-a îmbăiat în toată viața lui decât de vreo cincisprezece ori. Sub perucile din secolul al XVII-lea ale nobilimii franceze colcăiau păduchii și era ceva extrem de natural ca în cursul discuțiilor savante pe care le purtau pe timpul balurilor, marchizele și contesele franceze să scoată de la brâu o lopățică prevăzută cu crestături și cu coadă lungă pe care să și-o bage pe sub perunci sau pe după gulere și să se scarpine cu satisfacție pe spinare. Trezitul de dimineață al regelui francez era o ceremonie la care asistau obligatoriu toți demnitarii Curții.   Regele  își făcea nevoile într-un vas de aur  în văzul tuturor miniștrilor și demnitarilor și era șters apoi la fund cu cârpe de  mătase chiar de Ministrul Armatei. Respectiva ceremonie, într-o variantă îmbunătățită, se practică și astăzi de către politicienii anumitor state. Se numește pupincurism.
  Și toate aceste state pe care le-am descris mai sus cu asprime  au devenit azi izvorul de lumină al civilizației mondiale, adică Spațiul Shengen. Nici un naționalist francez sau german nu ar îndrăzni să conteste istoriile propriilor țări sau să le interpreteze altfel de cum sunt. În schimb va pedala pe calitățile popoarelor lor.
  La ”naționaliști” noștri români este invers. Ei nu numai că laudă și răstălmăcesc toate gafele și crimele și eșecurile și defectele națiunii noastre, dar  declară pe deasupra că românii sunt primii creștini ai lumii și sunt un alt  ”popor ales”  de Dumnezeu.  De parcă un singur popor ales nu ar fi destul pentru omenire!  Și toți acești așa ziși  cărturari nu laudă ce ar  trebui să laude cu adevărat la națiunea română  ci alunecă în erezii delirante și încearcă să așeze la temeliile istoriei minciuna, inducând în eroare pe cei mulți. Și fac asta apelând la instrumentele științei.
  Isus a spus: “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre… Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al Iadului, de două ori mai rău decât voi!” (EVANGHELIA DUPĂ MATEI, cap. 23)  
  Să mă creadă domnul Coja, dar citatul evanghelic de mai sus i se cam potrivește… Însă cum poți să fii naționalist adevărat și totodată să  accepți scăderile propriului tău neam? Însuși Dimitrie Cantemir spune: ”Dragostea ce avem pentru patria noastră ne îndeamnă pe de o parte să lăudăm neamul din care ne-am născut. Pe de altă parte dragostea de adevăr ne împiedică, pe bună dreptate, să lăudăm ceea ce este, după dreptate,  de osândit.   Le va fi alor noștri mai folositor  dacă  le vom arăta limpede în față cusururile care-i sluțesc? Sau să încercăm să-i dezvinovățim de faptele rele cu lingușiri grosolane sau cu dezvinovățiri dibace încât să creadă că ei se conduc după dreptate în vreme ce toată lumea luminată le osândește greșelile? Noi mărturisim curat că este mai bine să spui adevărul. ” (DIMITRIE CANTEMIR, Descriptio Moldaviae)
   Îmi vor fi dragi naționaliștii și ultranaționaliștii noștri și toți cei ce-și zic ”români adevărați” atunci când ei vor învăța lecția lui Cantemir. Până atunci voi fi dușman și cu  mincinoșii și cu proștii.   
                                                     Emil   ȚERMURE